60,00 Lei
De ce sunt crestin ofera raspunsuri convingatoare care ii vor ajuta pe crestini sa se elibereze de indoieli, iar pe cei necredinciosi ii vor ajuta sa indeparteze piedicile din calea credintei. Pornind de la teme cum sunt relativismul moral si cognoscibilitatea adevarului, cartea inainteaza spre intrebari despre credinta in Dumnezeu, plauzibilitatea Bibliei si identitatea lui Isus ca Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Ea se incheie cu trei capitole care vorbesc despre ce inseamna sa iti iei angajamentul de a L urma pe Cristos.
In stoc

Durata de livrare: 24 ore

Limita stoc
- +
Adauga in cos
Cod Produs: 6888 Ai nevoie de ajutor? 0749105923
Adauga la Favorite Cere informatii
  • Descriere
  • Caracteristici
  • Review-uri (0)

Coautorii ÅŸi în acelaÅŸi timp editorii acestei cărÅ£i De ce sunt creÅŸtin, Norman L. Geisler – Ph.D., Loyola University of Chicago – ÅŸi Paul K. Hoffman – Doctor în ÅŸtiinÅ£e juridice la University of California – anunţă încă din primele pagini că au un scop precis, bine definit în dezvoltarea acestei teme. Asemeni unor juraÅ£i convocaÅ£i într-un proces, cei doi au de apărat un client mai vechi ce-i drept, însă nedreptăţit constant. Numele clientului este creÅŸtinismul. Coautorii susÅ£in că credinÅ£a creÅŸtină a fost calomniată ÅŸi defăimată constant de către detractorii ei vreme de secole iar prin cartea de faţă intenÅ£ionează să dovedească faptul că aceasta este deopotrivă rezonabilă ÅŸi adevărată ÅŸi în acest sens vor prezenta atât mărturiile personale cât ÅŸi ale unor experÅ£i ÅŸi martori oculari ai adevărului ÅŸi puterii transformatoare a Evangheliei. Astfel De ce sunt creÅŸtin oferă pe de o parte răspunsuri la multe întrebări de importanţă crucială cu care se frământă ÅŸi confruntă atât credincioÅŸii cât ÅŸi scepticii, iar pe de altă parte prezintă mărturia unor specialiÅŸti în favoarea credinÅ£ei creÅŸtine. AceÅŸtia aduc dovezi în sprijinul convingerilor lor cu scopul de a înlătura piedicile obiÅŸnuite ce stau în calea credinÅ£ei. Åži mai mult decât atât, ei povestesc în ce fel viaÅ£a lor a fost schimbată de întâlnirea cu Adevărul.

Pornind de la teme cum sunt relativismul moral si cognoscibilitatea adevărului, cartea înaintează spre întrebări despre credinÅ£a în Dumnezeu, plauzibilitatea Bibliei ÅŸi identitatea lui Isus ca Mesia. Cum poate pretinde cineva că deÅ£ine adevărul? Poate cineva dovedi într-adevăr existenÅ£a lui Dumnezeu? A crede astăzi în minuni nu denotă cumva naivitate? Dacă Dumnezeu este puternic ÅŸi bun, de ce există atâta suferinţă în lume? Iată câteva întrebări inteligente, actuale ÅŸi pertinente care cer răspunsuri pe măsură. Răspunsurile sunt date de gânditori de prim rang, care ne explică ce cred ÅŸi de ce cred.

Partea întâi a cărÅ£ii tratează un subiect pus sub semnul întrebării de către sceptici: existenÅ£a adevărului. Domnul Isus a zis: ,,Eu sunt calea, adevărul ÅŸi viaÅ£a.” – Ioan 14:6, ,,Eu sunt păstorul cel bun”. – Ioan 10:11. Prima noastră prioritate,- spun autorii – este să pregătim terenul nu doar pentru a dovedi pur ÅŸi simplu afirmaÅ£iile remarcabile ÅŸi fără seamăn ale lui Cristos, ci mai ales pentru a demonstra semnificaÅ£ia acestor afirmaÅ£ii. Au afirmaÅ£iile lui Isus vreun sens obiectiv ÅŸi universal? Sunt adevărul ÅŸi bunătatea reale ÅŸi cognoscibile sau asemenea chestiuni depăşesc până la urmă puterea noastră de pricepere ÅŸi reprezintă simple chestiuni de preferinţă personală? Este adevărat ce se spune despre Isus că El este Adevărul, că tot ce a spus ÅŸi a predicat este adevărat ÅŸi că a trăit printre oameni plin de … adevăr? ,,AÅŸa spune Biblia”, era un răspuns perfect satisfăcător pentru mulÅ£i cu un secol în urmă, însă astăzi relativismul ne impregnează în aÅŸa măsură conÅŸtiinÅ£a culturală, încât am ajuns la capătul capacităţii noastre de dialog cu sens. Isus nu a fost un relativist, ci dimpotrivă a fost un absolutist categoric ÅŸi fără echivoc, care Åži-a avut picioarele bine aÅŸezate pe terenul solid al adevărului moral ÅŸi obiectiv. A vorbit ÅŸi a acÅ£ionat ca unul care credea că El cunoaÅŸte adevărul ba chiar că este adevărul întrupat, iar pentru asta nu a fost bine primit în lumea bună. Oare astăzi cum ar fi primit? Tocmai această temă, adânc înrădăcinata noastră rezistenţă culturală la afirmaÅ£ii care pretind să exprime adevărul, este dezbătută ÅŸi combătută de către autori.

,,Adevărul este relativ” sună sloganul prezent atât în rândurile studenÅ£ilor din facultăţi cât ÅŸi în întreaga cultură postmodernă. Din asta rezidă că nu există absoluturi, nici bine nici rău obiectiv, regulile morale nu sunt decât preferinÅ£e personale sau rezultatul orientării culturale. Autorii susÅ£in că argumentele în favoarea relativismului nu stau în picioare iar în esenÅ£a sa, relativismul este autocontradictoriu. Adică, nu poÅ£i pretinde ca fiind adevărat punctul tău de vedere, când tu susÅ£ii că nu există adevăruri. Pe când creÅŸtinismul afirmă că există norme morale obiective care se aplică tuturor persoanelor din orice loc ÅŸi din orice timp, relativismul susÅ£ine că nu există asemenea norme ÅŸi că adevărul despre realitate nu poate fi cunoscut în niciun fel. În consecinţă creÅŸtinismul crede că adevărul este real ÅŸi cognoscibil ÅŸi că posedă adevărul despre Dumnezeu ÅŸi despre calea ce duce la Dumnezeu prin Isus Cristos. Dacă însă adevărul nu este obiectiv, real ÅŸi cognoscibil, atunci credinÅ£a creÅŸtină nu este numai falsă, ci ÅŸi frauduloasă. AÅŸa se face că afirmaÅ£iile neechivoce ale creÅŸtinismului implică o anumită teorie a adevărului ÅŸi anume concepÅ£ia potrivit căreia adevărul înseamnă corespondenţă cu realitatea.

În partea a doua a cărÅ£ii autorii aduc în prim plan mărturiile personale ÅŸi mai ales dovezile în favoarea existenÅ£ei lui Dumnezeu prezentate de către câÅ£iva cercetători remarcabili. Cu siguranţă toÅ£i ne-am întrebat la un moment dat de unde a apărut universul, cum funcÅ£ionează, de ce există când ar putea să nu existe. De la primele licăriri ale filozofiei la vechii greci până în zorii celui de-al treilea mileniu după Cristos, cei mai mari gânditori ai lumii, de la Platon la Plantinga, s-au frământat cu problema existenÅ£ei lui Dumnezeu. Ateii răspund că totul este întâmplare, universul există pur ÅŸi simplu. CreÅŸtinii susÅ£in că la originea universului există logic, un originator: Dumnezeu. ArgumentaÅ£ia logică  făcută este: Orice începe să existe are o cauză, universul a început să existe, prin urmare, universul are o cauză. Această cauză supranaturală trebuie să fie o fiinţă necauzată, neschimbătoare ÅŸi transcendentă în raport cu spaÅ£iul ÅŸi timpul. Pe de altă parte, dacă Dumnezeu nu există aÅŸa cum susÅ£in ateii, atunci nu există nici valori morale obiective. Când vorbim de valori morale obiective ne referim la valori morale care sunt valabile ÅŸi obligatorii indiferent dacă cineva crede sau nu în ele. Friedrich Nietzsche, marele ateu care a proclamat ,,moartea lui Dumnezeu”, a înÅ£eles că inexistenÅ£a lui Dumnezeu însemna distrugerea oricărei semnificaÅ£ii ÅŸi valori a vieÅ£ii. Dar dacă valorile morale nu pot exista fără Dumnezeu, – iar valorile morale există -  atunci rezultă în mod logic ÅŸi inevitabil că Dumnezeu există. Astfel El este Cel care dă sens ideii originii universului, El dă sens ordinii complexe din univers ÅŸi nu în ultimul rând El dă sens valorilor morale obiective din lume. CreÅŸtinii acceptă existenÅ£a la nivel fundamental atât a materiei, cât ÅŸi a intelectului ÅŸi a voinÅ£ei. CredinÅ£a creÅŸtină are un rol primordial, dar în acelaÅŸi timp ea nu este lipsită de logică. Dacă creÅŸtinismul este adevărat nu poate contrazice logica ÅŸi trebuie să reziste la o investigaÅ£ie intelectuală legitimă. Dacă nu s-ar putea aduce niciun argument solid în favoarea existenÅ£ei lui Dumnezeu, asta ar constitui fără îndoială un temei valid pentru a pune la îndoială credinÅ£a creÅŸtină. Dar argumente bune există. Comunitatea creÅŸtină nu are niciun motiv să se teamă de înaintarea cercetării ÅŸtiinÅ£ifice în ce priveÅŸte originea ÅŸi caracteristicile universului. Cu cât aflăm mai mult, cu atât strângem mai multe dovezi în favoarea existenÅ£ei lui Dumnezeu ÅŸi a identităţii Sale ca Dumnezeul revelat în Biblie. Avem motive întemeiate să credem în existenÅ£a unui Creator ÅŸi Proiectant al universului, bun în totalitate, necauzat, atemporal, neschimbător, imaterial ÅŸi personal.

Partea a treia a cărÅ£ii se ocupă cu fenomenul minunilor, cum este posibil ca acestea să aibă loc azi sau dacă au existat în trecut minuni, cum ar fi de exemplu cea a creaÅ£iei. Trebuie precizat că scopul minunilor este acela de a încuraja credinÅ£a în Dumnezeu, ÅŸi nu de a face spectacol. Negarea minunilor ÅŸi rescrierea Evangheliilor ar fi de înÅ£eles dacă mărturia despre Isus ar fi o simplă poveste. Dar nu este aÅŸa. Mărturia despre Isus este istorie, Isus nu este un personaj mitologic, El este un personaj istoric, El a existat fizic în timp ÅŸi spaÅ£iu, iar minunile constituie parte integrantă din istoria vieÅ£ii Lui. Da, minunile sunt pur ÅŸi simplu de neevitat când vorbim de Isus. Nu există creÅŸtinism fără miraculos, nu există Isus fără minuni, ÅŸi vice-versa, asfel, ori Dumnezeu a plănuit lucrurile în felul acesta prin ceea ce numim minuni, ori autorii Evangheliilor au fost oameni nemaipomenit de perfizi sau chiar malefici. De ce oare minunile sunt adesea socotite drept o problemă serioasă, un obstacol intelectual în calea îmbrăţişării credinÅ£ei? Autorii vor da câteva răspunsuri ÅŸi prin vocea unor specialiÅŸti vor aduce dovezi de ordin istoric ÅŸi textual pentru minunea creaÅ£iei divine, vindecările miraculoase, minunile din natură făcute de Isus ÅŸi mai ales pentru minunea minunilor: învierea lui Cristos din morÅ£i.

Totul se reduce în fond la aceasta. Dacă Biblia nu este demnă de încredere, atunci creÅŸtinismul este o farsă. Cu această afirmaÅ£ie începe partea a patra a cărÅ£ii în care mai minuÅ£ios ca niciodată, creÅŸtinismul este radiografiat. Un eveniment din istorie face diferenÅ£a: creÅŸtinismul stă în picioare sau cade împreună cu adevărul istoric ÅŸi anume învierea lui Cristos din morÅ£i. Dacă acest eveniment nu s-a petrecut cum se relatează în Noul Testament, dacă Isus nu a înviat din morÅ£i de-adevăratelea, literalmente ÅŸi trupeÅŸte – nu în sens figurat, nu în sens spiritual – atunci aÅŸa cum a spus apostolul Pavel ,,credinÅ£a voastră este zadarnică…, (noi creÅŸtinii) suntem cei mai nenorociÅ£i dintre toÅ£i oamenii”(1 Corinteni15:17,19). CreÅŸtinii cred în învierea lui Isus din morÅ£i deoarece apostolii, martorii oculari, au consemnat evenimentul în Noul Testament. Trebuie precizat că nicio religie din lume nu mizează totul, – absolut totul - pe istoricitatea cărÅ£ii sale sfinte în afară de creÅŸtinism. Cum de altfel, nicio altă religie din lume nu aduce vestea bună că Dumnezeu a pătruns în istorie ca fiinţă umană ca să salveze o umanitate căzută, aÅŸa cum se întâmplă în creÅŸtinism. Dumnezeu este desăvârÅŸit astfel că tot ceea ce revelează El, prin Cuvântul Său este desăvârÅŸit fără nicio excepÅ£ie. Faptele expuse, ideile enunÅ£ate sau exemplele relatate sunt făcute cu acurateÅ£e ÅŸi niciodată nu susÅ£in drept adevărate lucruri ce nu sunt demne de încredere din punct de vedere istoric ÅŸi ÅŸtiinÅ£ific. În apărarea autenticităţii, acurateÅ£ii ÅŸi istoricităţii Cuvântului lui Dumnezeu, autorii ne aduc o serie de dovezi demne de încredere din punct de vedere istoric, ÅŸtiinÅ£ific ÅŸi biblic din care răzbate acurateÅ£ea faptelor enunÅ£ate în scrierile Noului Testament.

Sunt foarte puÅ£ini oameni care să nu recunoască faptul că Isus din Nazaret a fost omul cel mai înÅ£elept care a trăit vreodată pe pământ. Scopul acestei a cincea secÅ£iuni a cărÅ£ii este de a lansa o provocare categorică celor care susÅ£in că Isus nu a fost decât un om bun ÅŸi înÅ£elept, chiar dacă în cel mai înalt grad. ,,Cine zic oamenii că sunt Eu?” ,,Dar voi cine ziceÅ£i că sunt?” Sunt întrebările puse de Isus ucenicilor Săi după un mare număr de minuni ÅŸi după nenumărate ore de predicare ÅŸi învăţare. Isus nu a lăsat loc pentru un răspuns simplist, evaziv sau neutru, nici atunci ÅŸi nu lasă nici azi. În capitolul de faţă al cărÅ£ii, autorii răspund la aceste răscolitoare ÅŸi actuale întrebări. Răspunsurile de atunci ÅŸi de acum sunt variate. ,,Isus a fost un înÅ£elept, Isus a fost un învăţător demn de încredere, Isus a fost un profet idealist evreu, sau pe de altă parte, Isus a fost un înÅŸelător, Isus a fost un om rău ÅŸi nebun… sunt afirmaÅ£ii diverse, total nesatisfăcătoare. Răspunsul al cărui răsunet se aude peste veacuri este acela al lui Petru: ,,Tu eÅŸti Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu”. Petru a tras concluzia corectă nu pe baza a ceea ce au spus alÅ£ii, ci pe baza dovezilor ÅŸi evenimentelor al căror martor fusese el însuÅŸi, asimilând adevărul despre identitatea lui Cristos ÅŸi transformându-l într-o convingere personală. Fiecare om însă răspunde pentru sine ÅŸi chiar la o distanţă de două mii de ani, întrebarea este actuală: Cine zici tu că este Isus? Întrebarea poate fi agasantă ÅŸi interesantă în acelaÅŸi timp, însă de răspunsul pe care îl dăm fiecare în dreptul nostru depinde destinul nostru veÅŸnic. Fără echivoc, există un singur răspuns pertinent, logic ÅŸi adevărat. Isus este ceea ce a pretins că este: Fiul lui Dumnezeu.

Dacă creÅŸtinismul ar fi doar o colecÅ£ie de doctrine pioase, cartea s-ar fi putut încheia cu capitolul destinat divinităţii lui Isus. CreÅŸtinismul este însă o combinaÅ£ie între teorie ÅŸi practică, între credinţă ÅŸi conduită, prezentând o ofertă de nerefuzat, aÅŸteptând răspunsuri ÅŸi atitudini pe măsură. ,,Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeÅ£i în Acela pe care L-a trimis El” – Ioan 6:29. AÅŸadar – lucrarea-, răspunsul care ni se cere este credinÅ£a în Cristos. De aceea autorii Geisler ÅŸi Hoffman aleg să ne prezinte în partea finală a cărÅ£ii motivul pentru care ei ÅŸi invitaÅ£ii lor au ales să Îl urmeze pe Isus Cristos. În creÅŸtinism un lucru este cert: nu ne putem câÅŸtiga prin merite bunăvoinÅ£a lui Dumnezeu, nu putem face nimic ca să dobândim mântuirea; doar să credem. Acesta este harul lui Dumnezeu ÅŸi este cu adevărat uimitor. A crede în Isus înseamnă a-L urma din toată inima, cu tot cugetul ÅŸi cu toată puterea oricând ÅŸi oriunde, ÅŸi atunci când doare, ÅŸi atunci când răul ÅŸi suferinÅ£a vin. Isus Cristos cere exclusivitate, El ÅŸi numai El. Tot ce este mai puÅ£in de atât, orice diluare sau orice completare, este un serviciu nepotrivit pentru Cel care împlineÅŸte totul în toÅ£i. ,,UrmaÅ£i-Mă pe Mine”, spune Domnul, nu pe un altul, căci nu există niciun altul. ,,Nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiÅ£i…” (Faptele Apostolilor 4:12). Ori, nimic nu este mai ofensator pentru urechea modernă decât pretenÅ£ia de a deÅ£ine un adevăr exclusiv, mai ales un adevăr ultim. Åži totuÅŸi, tocmai aceasta avem în cuvintele ÅŸi în Persoana lui Isus Cristos: un adevăr ultim, exclusiv.

În partea de concluzii a cărÅ£ii De ce sunt creÅŸtin, autorii ne spun că nu pretind a deÅ£ine toate răspunsurile, dar că au adus dovezi mai mult decât suficiente, asemeni unor juraÅ£i conÅŸtiincioÅŸi lăsând prejudecăţile la o parte, ca să arate că credinÅ£a într-un Dumnezeu Creator omnipotent, omniscient, sfânt ÅŸi iubitor, care prin Persoana lui Isus Cristos a construit o punte de legătură între El ÅŸi omenire, este rezonabilă, este de fapt opÅ£iunea cea mai coerentă din punct de vedere intelectual ÅŸi existenÅ£ial dintre toate celelalte. De ce sunt eu creÅŸtin? Iată provocarea pentru mine, pentru noi, cititorii. ,,Sunt creÅŸtin pentru că singura Persoană ale cărei răspunsuri corespund realităţii ÅŸi formează un tot coerent în ansamblul ÅŸi substanÅ£a lor, este Isus Cristos. Sunt creÅŸtin pentru că Evanghelia Lui îmi spune că eu sunt o fiinţă morală creată pentru scopul Lui. Sunt creÅŸtin pentru că sensul vieÅ£ii mele este găsit în conoaÅŸterea ÅŸi iubirea Lui. Sunt creÅŸtin pentru că alegerile mele morale se bazează pe caracterul Lui. Sunt creÅŸtin pentru că destinul meu este să trăiesc în veÅŸnicie cu El. Sunt creÅŸtin pentru că doar creÅŸtinismul este sensibil la nevoile minÅ£ii mele ÅŸi caută în egală măsură să satisfacă dorinÅ£ele inimii mele. Augustin îÅŸi rezumă crezul creÅŸtin într-o frază memorabilă: ,,Ne-ai făcut Doamne pentru Tine, iar inimile noastre sunt fără odihnă până îÅŸi găsesc odihna în Tine”.

CUM POATE pretinde cineva ca detine adevarul?

POATE CINEVA dovedi cu adevarat existenta lui Dumnezeu?

NU ESTE o naivitate sa crezi in minuni?

NU DOVEDESTE evolutionismul ca povestea biblica a creatiei este falsa?

DACA DUMNEZEU este atat de puternic si bun, de ce exista atata suferinta in lume?

Acestea sunt intrebari de importanta cruciala cu care se framanta multi crestini. Sunt si genul de intrebari pe care le pun cei sceptici in privinta credintei.

De ce sunt crestin ofera raspunsuri convingatoare care ii vor ajuta pe crestini sa se elibereze de indoieli, iar pe cei necredinciosi ii vor ajuta sa indeparteze piedicile din calea credintei. Pornind de la teme cum sunt relativismul moral si cognoscibilitatea adevarului, cartea inainteaza spre intrebari despre credinta in Dumnezeu, plauzibilitatea Bibliei si identitatea lui Isus ca Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Ea se incheie cu trei capitole care vorbesc despre ce inseamna sa iti iei angajamentul de a L urma pe Cristos.

Cativa dintre ganditorii crestini de frunte ai zilelor noastre prezinta argumente clare si convingatoare in De ce sunt crestin.

Autorii textelor din volumul de fata sunt specialisti care depun aici marturie in favoarea credintei crestine. Printre ei se numara un astronom, un inginer mecanic, trei avocati, un istoric al religiilor, un filozof, un fost ateu, un fost sceptic si un evreu crestin. Ei prezinta dovezi in sprijinul convingerilor lor cu scopul de a inlatura piedicile obisnuite ce stau in calea credintei. Dar, mai mult decat atat, ei povestesc in ce fel viata lor a fost schimbata de intalnirea cu autorul Adevarului.

NORMAN L. GEISLER (Ph.D., Loyola University of Chicago) este presedinte al Seminarului Southern Evangelical Seminary. A publicat nenumarate articole in reviste academice de specialitate si este autorul a peste cincizeci de carti, printre care Baker Encyclopedia of Christian Apologetics.

PAUL K. HOFFMAN (Doctor in stiinte juridice la University of California din San Francisco) a fost avocat pledant timp de douazeci de ani. A publicat articole in diverse periodice.

Editura: Cartea Crestina

Numar de pagini: 499

ISBN: 978-973-1990-49-1

Dimensiune coperta: 14.4 x 20.4 cm

Tip coperta: brosata

An aparitie: 2015

Scrie un review


Suport clienti L-V: 9:00-18:30 I S: 10:00-14:00 I D: Inchis

0749105923 office@gramma.ro
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!