Ian Macpherson demonstreaza importanta predicarii si, pe langa aceasta, ne spune cum sa predicam: cum sa alegem un text, cum sa abordam un subiect, cum sa compunem un paragraf de inceput, cum sa folosim ilustratii si citari, cum sa incheiem predica. Slujitorii batrani si tineri, studentii la teologie si cei care au petrecut ani de zile pe drumul cel lung, vor gasi incurajare si ajutor in aceste pagini.
Ian Macpherson descrie povara predicarii ca avand patru laturi: povara vesniciei, povara pacatoseniei, povara sufletelor si povara Domnului (a-L predica pe Hristos cu credinciosie). Acolo unde nu este povara, spune Macpherson, nu este nici binecuvantare.
In zilele noastre, predicarea a dobandit o noua importanta din cauza asaltului in masa asupra mintilor contemporane venit din partea segmentelor seculare a culturii noastre. Nici un predicator nu indrazneste sa paseasca in fata unei adunari daca nu este sigur de insarcinarea si de mesajul sau pentru o lume tulburata.
Scriind intr-un stil intens, viu, Ian Macpherson descrie pe inteles viata si lucrarea unui om chemat de Dumnezeu sa propovaduiasca Vestea buna. In patru capitole, autorul prezinta ceea ce el crede a fi diviziunile fundamentale ale artei predicatorului. Exploreaza problemele implicate in pregatirea de a predica; apoi, ofera numeroase ilustratii pentru a demonstra felul in care oameni distinsi ai amvonului din trecut au depasit dificultati similare.
In aceste pagini, predicatorul care a dus aceleasi batalii isi va incarca duhul, iar slujitorul tanar a carui lucrare a inceput de putin timp, va gasi inspiratie pentru a-si propune scopuri inalte. Toti cei ce iubesc misiunea predicatorului vor descoperi un nou stimulent pentru o traire mai sfanta.
Cuprins
1. Povara
2. Omul
3. Mestesugul
4. Intalnirea
Fragmente din carte
Ce scop are, pana la urma, predicarea crestina? Observati termenii cel mai des si tipic intrebuintati de Noul Testament referitor la natura si esenta predicarii crestine. Nu vorbeste despre a predica religia; nu vorbeste despre a predica crestinismul; destul de surprinzator, nu vorbeste atat de des pe cat ne-am fi asteptat, despre a predica Evanghelia. Atunci, despre ce vorbeste Noul Testament? Vorbeste despre a-L predica pe Hristos! Daca ar fi nevoie de dovezi, ar putea fi aduse din belsug. Daca e sa vorbeasca despre predicarea lui Petru si a celorlalti apostoli, iata ce spune: "Nu incetau sa invete pe oameni si sa predice pe Isus Hristos." Daca mentioneaza lucrarea lui Filip, evanghelistul, iata cum o face: "Filip s-a coborat in cetatea Samariei si le-a propovaduit pe Hristos." Daca se atrage atentia asupra mesajului lui Saul din Tars, convertit brusc si dramatic in drum spre Damasc, iata consemnarea ramasa pe hartie: "Si indata a inceput sa propovaduiasca pe Hristos in sinagogi." Nu poate fi accentuat de ajuns faptul ca mesajul hotarator continut de predicarea Bisericii primare, nu era un set de reguli etice, sau o teorie filosofica, sau un program social; nu era nici macar in ultima instanta o serie de evenimente nemaipomenite -- cu toate ca vestea cele mai uluitoare intamplari! Continutul distinctiv al predicarii crestine timpurii poate fi rezumat intr-un cuvant -- Hristos!
"Predicandu-L pe Hristos." Aceasta este o expresie semnificativa. Ea contine mai mult decat ar putea vedea o privire superficiala. Nu trebuie pusa pe picior de egalitate cu simpla predicare despre Hristos. Poti predica despre Confucius, sau Socrate, sau Buddha, sau Mohamed, si poti de asemenea predica despre Hristos. Dar aceasta nu este predicarea in sensul nou testamentar. Dupa cum am vazut, predicarea in sensul nou testamentar nu inseamna a predica despre Hristos, ci a-L predica pe Hristos Insusi. Nu poti predica in acelasi fel pe Confucius, Socrate, Buddha sau Mohamed.
Asadar, predicarea crestina nu este simpla rostire a unor cuvinte, cu oricata iscusinta ar fi impletite in tesatura artei literare sau oratorice; este infinit mai mult -- comunicarea Cuvantului Insusi, purtarea si transmiterea unei poveri, si anume Povara Domnului, nu numai povara pe care Domnul o pune, ci Povara care este Domnul Insusi! Din acest motiv, predicarea este ceva maret, sublim, coplesitor -- un act supranatural, transmiterea unei Persoane, printr-o persoana, catre un grup de persoane, Persoana comunicata fiind astfel eternul Isus.
Fiecare predica adevarata este un Betleem. Deasupra ei lumineaza steaua, iar imprejurul ei stralucesc cete de ingeri care striga in cor. Auzind-o, inteleptii isi aduc darurile si se inchina, iar lumea se bucura de venirea Mantuitorului ei. La fel de real cum Hristos a fost adus omenirii, in sens istoric, prin intermediul trupului Mariei, "atunci cand smerita fecioara evreica a devenit mama Dumnezeului ei," tot atat de real este adus Hristos omenirii, in sens mistic, prin intermediul unui adevarat predicator.
Atunci sa fie foarte clar pentru voi, ca viitori predicatori, care este datoria voastra primordiala. Aceasta nu sta in disecarea dogmei moarte, nici in jonglarea cu speculatii teologice foarte subtile, nici in organizarea unui grup social, nici in elucidarea problemelor politice si economice. Datoria voastra esentiala este aceasta: trebuie sa fiti purtatori ai Poverii Domnului. Trebuie sa Il purtati pe Hristos si sa-L duceti oamenilor. Prin voi, ca si prin Maria de alta data, Dumnezeu trebuie sa Se coboare in chip atotputernic in lumea Lui.
Nu uitati niciodata ca Duhul Sfant nu viziteaza cu ungerea Lui binefacatoare sufletul predicatorului care se ocupa cu flecarii homiletice, ci pe acel suflet care da piept cu marile realitati ale rascumpararii.
Ca predicatori, sarcina voastra primordiala nu va fi aceea de a informa mintea, nici de a starni imaginatia, nici macar de a atinge inimile ascultatorilor -- cu toate ca, bineinteles, veti face toate acestea pe masura ce va veti indeplini slujba -- sarcina voastra primordiala va fi aceea de a-i face sa isi deschida fiintele pentru Isus cel viu. Daca crestinismul ar fi doar un set de afirmatii dogmatice, o colectie de teorii teologice, poate ca ar fi suficient sa obtineti un consimtamant intelectual si sa va opriti aici. Dar nu. Sa nu indrazniti sa faceti aceasta. Caci, daca continutul predicarii voastre va fi personal, atunci nu poate fi decat un singur raspuns corespunzator si potrivit pe care il poate primi din partea celor carora li se adreseaza -- raspunsul de acceptare a Hristosului pe care cauta sa Il transmita. Cand i-ai convins pe ascultatorii tai sa faca asta, lucrarea ta este incheiata, chinul tau s-a sfarsit: Povara ta a devenit binecuvantarea lor.