Acei metodisti uimitori. Un omagiu adus slujirii lui John si Charles Wesley

Un omagiu adus slujirii lui John şi Charles Wesley 

Probabil că nu există alţi oameni de la Martin Luther încoace care să fi avut un efect mai profund asupra istoriei Bisericii creştine ca John Wesley şi fratele lui, Charles Wesley. Cu siguranţă, niciun lider de Biserică nu a avut un efect mai profund şi mai durabil asupra istoriei unei singure naţiuni aşa cum a avut John Wesley asupra Angliei secolului al XVIII-lea. 

 Dacă nu ar fi fost trezirea wesleyană, Anglia ar fi suferit cu siguranţă un dezastru de tipul Revoluţiei Franceze (1789‑1799). Împrejurările erau perfecte pentru o răscoală. George al III-lea se urcase la tron în 1750 şi avea de gând să restaureze puterea monarhiei, iar unul dintre rezultatele acestui lucru a fost pierderea coloniilor americane (Revoluţia Americană, 1775-1783). Parlamentul era în neorânduială. Beţia în Casa Comunelor era atât de răspândită încât uneori trebuiau să se întrerupă sesiunile din cauză că nu erau suficienţi membri treji care să conducă treburile. Biserica de stat era coruptă şi în mare parte moartă. Pastoratele se cumpărau şi se vindeau celui mai bun ofertant. Beţia printre membrii clerului nu era ceva neobişnuit. Comerţul cu sclavi prospera şi alte abuzuri de putere erau în floare: case de săraci, închisori ale datornicilor, munca depusă de copii. 

 Viaţa lui John Wesley a acoperit efectiv secolul al XVIII‑lea (1707-1788). Predicarea lui itinerantă prin Insulele Britanice a fost neobosită (o medie de 5000 de mile pe an, parcurse în principal călare). Ţinea 3-4 predici pe zi, uneori în aer liber înaintea unei audienţe de până la 20 000 oameni (fără microfon!). Oferea mântuirea tuturor prin credinţă simplă în Domnul Isus şi readucea speranţă maselor de oameni. 

Se estimează să numai 2% sau 3% din populaţia Angliei s-a convertit în acest timp, însă ucenicizarea „metodică” wesleyană a noilor convertiţi a produs un soi de credincioşi a căror „sare” şi „lumină” a penetrat întreaga societate engleză şi a adus o transformare radicală în viaţa şi standardul moral al ţării. 

Nimeni nu a surprins aşa de bine spiritul şi puterea primilor metodişti ca A.W. Tozer în acest eseu scurt şi picant. Tozer a tânjit să vadă întâmplându-se în vremea lui ceea ce s-a întâmplat în Anglia în anii 1700, un fenomen care a străbătut chiar şi Oceanul Atlantic pentru a influenţa foarte mult coloniile americane. 

 Prin Tozer, „Acei metodişti uimitori” ne vorbesc şi nouă astăzi chemându-ne înapoi la sfinţenie, la ucenicie adevărată, la responsabilitate morală, la dedicare faţă de Hristos, curăţia vieţii şi a gândului, şi la îngrijirea plină de credincioşie a „turmei lui Dumnezeu”. 

Cine calcă pe urmele lor?

Cuprins: