Conceptul de a lua în stăpânire un teritoriu este unul proeminent în Scriptură. Lui Adam i s-a dat o bucată de teritoriu pe planeta Pământ. Era un adevărat paradis care oferea un mediu ideal și plăcut în care să prospere, până când el l-a pierdut urmându-și propria înțelepciune, mai degrabă decât cea a lui Dumnezeu.
Dumnezeu i-a dat lui Israel „o țară în care curge lapte și miere”. El le-a atribuit acea parte a planetei ca popor. Dar au trebuit să o ia, să o ocupe și să o cultive, pentru că, de la răzvrătirea lui Adam, pământul era acum în mâini ostile. Ar fi nevoie de o luptă, multă sudoare, muncă grea și determinare pentru a lua în stăpânire tot ceea ce le-a promis Dumnezeu. Dar cu credință în Dumnezeu, ascultare de îndrumările Sale și încredere în înțelepciunea Lui, mai degrabă decât în a lor, ei ar putea trăi o viață de împlinire în care munca lor ar fi binecuvântată și răsplătită. Idealul lui Dumnezeu era ca toată lumea să fie în siguranță și întreținută pe acel teritoriu. Imaginea utopică a păcii și a belșugului redată de prooroci era cea în care „fiecare om va locui sub vița lui și sub smochinul lui”. Împlinire, purtare de grijă și pace.