Desi a ramas orfana de ambii parinti si a dus o viata grea si plina de restrictii, micuta Pollyanna refuza sa fie deprimata. In schimb alege sa se bucure de orice lucru la care se poate gandi. Acum, ea trebuie sa locuiasca cu matusa ei, o femeie necasatorita si cu o fire rece, intr-un oras cu oameni cu sufletele pline de amaraciune si neprietenosi.
Poate ea folosi jocul multumirii pentru a-i sensibiliza pe cei din jur si sa ajute la transformarea orasului?
Fragment
Aceasta desigur a fost o zi grea si seara, Pollyanna era palida si obosita, fapt care era inca un motiv de ingrijorare pentru tanti Polly.
-Copila, tu pari moarta de oboseala. Nu stiu unde o sa ajungem, mi-e teama sa nu te imbolnavesti.
- Nu te ingrijora scumpa matusica, nu sunt bolnava deloc, raspunse Pollyanna intinzandu-se pe pat; sunt numai obosita. Ah ce bine este sa ai un pat! Totusi sunt multumita ca sunt asa de obosita, ca voi putea dormi mai bine.
Tanti Polly facu un gest de nerabdare.
- Multumita, multumita, multumita. Bineintelesc ca tu esti multumita Pollyanna. Tu esti multumita totdeauna pentru orice lucru. N-am mai vazut niciodata o fata ca tine. la transformarea orasului?