Ismael, din adancimi… vol. 1

--- Mark Hamby

Acest roman este primul dintr-o serie de patru volume.

Capitolul I

Surorile
Dar daca tu vei fi statornic
Și credincios cuvantului tau,
Te voi face victorios prin scrisul meu
Si cunoscut prin sabia mea.
Te voi servi in asemenea nobile feluri
De care nu s-a mai auzit pana atunci;
Te voi incununa si te voi impodobi cu lauri,
Si te voi iubi pentru totdeauna.
James Graham

"– Daca este vreun adevar in vechea zicala, tanarul Herman Brudenell va avea o viata prospera, zise Hannah Worth, privind afara din usa casutei, spre privelistea minunata ce stralucea sub razele splendide din acea dimineata de primavara.

Era intr-adevar o zi superba in mijlocul lui aprilie – cerul era la fel de senin, iar aerul la fel de cald de parca ar fi fost iunie.

– Și despre ce zicala veche spuneai, Hannah? se interesa sora ei mai mica, Nora, care statea in fata oglinzii crapate ce atarna deasupra cufarului saracacios cu asternuturi, impletindu-si pletele lungi si intunecate.

– Pai, Nora, nu stii? Zicala aceasta este veche precum aceste dealuri si adevarata precum cerurile, si suna cam asa: ziua in care un barbat implineste douazeci de ani este un semn pentru viata ce va urma; daca va fi senina, el va fi fericit; daca va fi innorat, nefericit.

– In cazul acesta pot spune ca prosperitatea tanarului domn Brudenell va fi splendida, pentru ca, iata, soarele iti ia vederea! zise Nora, in timp ce isi incolacea cosita lunga, intunecata, in jurul capului in forma unei coronite naturale, si o prinse la capat cu un spin.

– Iar acum, ce zici, cum arat? Nu esti mandra de mine? intreba ea cocheta, intorcandu-se cu un zambet ca si cum nu ar fi fost constienta de frumusetea ei, pentru a fi inspectata de sora ei mai mare.
Hannah nu putea sa raspunda decat afirmativ la intrebare.

Ea considera ca frumusetea surorii ei apartinea claselor mai inalte; putine palate din lumea aceasta puteau gazdui o printesa la fel de frumoasa precum aceasta fata de la tara care locuia intr-o coliba saracacioasa.

Sub acele plete bogate, intunecate, era o frunte inalta, alba ca zapada; sprancene negre, delicate, asa de bine definite si arcuite atat de perfect, incat ii dadeau un aer deosebit de deschis si elevat intregii fete; ochi mari, de un gri inchis, luminosi, imblanziti de gene lungi, negre, arcuite; un nas mic, drept; obraji ovali, imbujorati; buze pline, rumene, care usor deschise, dezvaluiau sclipirea unor dinti albi ca perlele; o barbie bine curbata; o fata atat de deosebita, care atunci cand era multumita zambea cu ochii, nu cu buzele; o fata, pe scurt, ce deborda de inteligenta si emotie ce putea sa se transforme in ganduri si pasiuni. Intreaga infatisare era una nobila, fata fiind inalta, delicat proportionata si frumos dezvoltata."