Predat lui Isus Hristos
Spugeon era un vorbitor captivant, care atrăgea mulÅ£imi iar într-o împrejurare a mărturisit că el nu avea decât o singură Å£intă: „Lua textul pentru predică ÅŸi mergea direct la cruce cu el.” Avea o singură dorinţă care ardea în inima lui – să vadă oamenii venind prin credinţă la Isus Hristos. Tot el a explicat: „Mântuiea credinÅ£ei este legătura directă cu Hristos – acceptându-L, primindu-L ÅŸi odihnindu-ne doar în El pentru justificarea noastră, pentru sfinÅ£irea noastră ÅŸi pentru viaÅ£a veÅŸnică prin puterea harului lui Dumnezeu”. El a fost un model de viaţă predată prin devotarea sa faţă de Scriptură, prin viaÅ£a sa de rugăciune ÅŸi printr-o trăire evlavioasă. Toate acestea l-au făcut să predice cu putere înaintea oamenilor.
Cu toate acestea, Spurgeon avea o slăbiciune – sănătatea în trup. Un om învăţat a scris despre el: „Probabil este corect să afirmi că Spurgeon, pentru că era predicator, nu îi lipsea nimic, cu excepÅ£ia sănătăţii. Dar el suferea în mod repetat de indispoziÅ£ie, iar uneori cădea în depresii serioase. De asemenea a suferit de gută reumatică, care i-a luat viaÅ£a la vârsta de cincizeci ÅŸi ÅŸapte de ani.” Prin toate aceste încercări fizice extrem de dureroase, Charles Spurgeon a învăţat o lecÅ£ie cu privire la predarea sa ca ÅŸi creÅŸtin, pe care prea puÅ£ini îndrăznesc să o accepte.
Predica sa, „Durerea ÅŸi bucuria creÅŸtinilor”, a fost scrisă ca rezultat al suferinÅ£elor sale fizice. Iată câteva cuvinte din această predică: „Duhul meu era îngropat aÅŸa de adânc, încât am plâns ca un copil aproape o oră, neÅŸtiind de ce.” El era convins că în viaÅ£a fiecăruia sunt perioade în care durerea ÅŸi apăsarea inimii sunt imperios necesare. „Deznădejdea nu este o virtute; cred că este un cusur. Cu toată sinceritatea spun că îmi este ruÅŸine de mine pentu că deseori cad în disperare, dar sunt ferm convins că singurul remediu este credinÅ£a sfântă în Dumnezeu.”
Chemarea fiecăruia de a se preda
SuferinÅ£a ne înzestrează cu tot ceea ce avem nevoie pentru a fi folosiÅ£i de Dumnezeu. Aceasta arde eul din noi care deseori cere atenÅ£ie. Dumnezeu ne cheamă pe fiecare dintre noi la o predare totală lui Isus Hristos prin credinţă. Când facem cu adevărat acest lucru, frustrările, temerile, durerile, indignările, sentimentele de izolare îÅŸi pierd puterea; iar Hristos poate să fie cu adevărat Domn peste toate. Abia atunci vom putea, asemeni lui Charles Haddon Spurgeon, să păşim pe un tărâm adânc, ascuns al maturităţii spirituale pe care nu am putut să ni-l imaginăm vreodată.
Spurgeon a spus: „AÅŸ merge în adâncuri de o sută de ori pentru a înveseli un suflet deprimat. Este bine pentru mine că am fost chinuit ÅŸi profund tulburat pentru ca acum să pot spune un cuvânt la vreme potrivită celui care este împovărat.”
În ultima sa predică, din 7 Iunie 1891, născută dintr-o durere extrem de adâncă, Charles Spurgeon a spus celor adunaÅ£i: „El [Isus Hristos] este cel mai generos căpitan. Dintre cei mai aleÅŸi prinÅ£i, nimeni nu este ca El.
Întotdeauna El este în primul rând la război, este în cea mai neagră parte a bătăliei. Atunci când bate vântul, El întotdeauna stă în partea pustie a dealului. Încărcătura cea mai grea a crucii este pe umerii Lui. ”
„Dacă ne spune să purtăm o povară, o poartă ÅŸi El împreună cu noi. Dacă există ceva care să superabunde în bunătate, în tandreÅ£e, în nobleÅ£e, în îndurare ÅŸi imens mai mult decât atât, în dragoste, atunci întotdeauna se va găsi deplin în El.”
„Peste patruzeci de ani L-am slujit pe El, binecuvântat să fie Numele Lui! Nu am avut decât dragoste pentru El. AÅŸ fi bucuros să mai continui alÅ£i patruzeci de ani în această slujbă preÅ£ioasă aici jos, dacă Îi face plăcere Lui. Lucrarea Sa este viaţă, pace, bucurie. Oh, dacă aÅ£i intra fară să întârziaÅ£i în această lucrare. Dumnezeu să te ajute să te înrolezi sub drapelul lui Isus chiar astăzi! Amin. ”