![Alesi de Dumnezeu [1]](https://gomagcdn.ro/domains/gramma.ro/files/product/original/09f2cbba-de61-41e8-b2eb-0eebf4f3e638-1312-6477.jpg "Alesi de Dumnezeu [1]")
Cunoaşte planul perfect al lui Dumnezeu pentru gloria Lui şi a copiilor Lui.
Durata de livrare: 24 ore
Cod Produs:
21348
Ai nevoie de ajutor?
0749105923
- Descriere
- Caracteristici
- Review-uri (0)
Alesi de Dumnezeu: Cunoaste planul perfect al lui Dumnezeu pentru gloria Lui si a copiiilor Lui
Daca Dumnezeu este cu adevarat Dumnezeu, El este suveran -- peste toate lucrurile, peste toate deciziile. Daca Dumnezeu este cu adevarat Dumnezeu, atunci El alege cine merge in cer si cine nu.
Predestinarea, spune autorul, nu este doar pentru calvinisti, ci este pentru toti crestinii biblici. Predestinarea nu creeaza o imagine capricioasa sau dusmanoasa a lui Dumnezeu, ci zugraveste portretul unui Dumnezeu iubitor care asigura rascumpararea fiintelor umane aflate intr-o stare de coruptie totala.
Exista mister in caile lui Dumnezeu, dar nu exista contradictii. Rand pe rand, autorul studiaza pasajele din Scriptura referitoare la predestinare si ii combate pe opozanti.
Noi Il alegem pe Dumnezeu pentru ca El ne-a deschis ochii sa-I vedem frumusetea.
Noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai.
Dr. R.C. Sproul, teolog, pastor si profesor, este presedintele bordului organizatiei Ligonier Ministries. Dr. Sproul este profesor de teologie sistematica la Reformed Theological Seminary si este directorul organizatiei Prison Fellowship. Dintre cartile lui amintim "Sfintenia lui Dumnezeu", "Mana invizibila a lui Dumnezeu", "The Mistery of the Holy Spirit" si "Faith Alone".
Capitolul unu: Lupta
Baschet. Hot dog. Placinta cu mere. Chevrolet. Toate acestea sunt lucruri inventate de americani. Pentru a completa amestecul trebuie sa adaugam importantul motto american: "Nu discutam despre religie sau politica." Motto-urile sunt facute pentru a fi incalcate. Poate ca nicio regula americana nu este incalcata mai frecvent ca regula ce interzice discutiile despre religie si politica. Ne angajam de multe ori in astfel de discutii, iar cand subiectul se indreapta spre religie, adesea el graviteaza in jurul problemei predestinarii. Trist, asta inseamna adesea sfarsitul discutiei si inceputul disputei, aducand mai multa suparare decat lumina.
A discuta aprins despre predestinare e practic ceva irezistibil. Subiectul este atat de interesant. El ofera o ocazie de a ne ciorovai intr-un mod filozofic cu privire la toate lucrurile. Cand subiectul este discutat aprins, dintr-odata devenim mari patrioti, pazind pomul libertatii umane cu mai mult zel si tenacitate decat a visat vreodata Patric Henry. Spectrul unui Dumnezeu atotputernic care alege pentru noi si poate chiar impotriva noastra ne face sa tipam: "Da-mi vointa libera sau omoara-ma!"
Insusi cuvantul predestinare are o intonatie amenintatoare. Are legatura cu notiunea disperata de fatalism si sugereaza oarecum ca in limitele lui suntem redusi la simple marionete fara noima. Cuvantul evoca viziunea unei zeitati diabolice care se joaca jocuri capricioase cu vietile noastre. Parem a fi expusi capriciilor unor decrete ingrozitoare care au fost bine stabilite cu multa vreme inainte de a ne naste. Era mai bine ca vietile noastre sa fi fost determinate de stele, caci atunci cel putin am putea gasi indicii pentru destinul nostru in horoscoapele zilnice. Mai adauga la groaza provocata de cuvantul predestinare si imaginea celui mai celebru invatator al ei, Jean Calvin, si vom tremura si mai tare. Il vedem pe Calvin descris ca un tiran aspru si necrutator, un Ichabod Crane din secolul al XVI-lea care a gasit o delectare diabolica in arderea ereticilor nesupusi. Acest lucru e suficient sa ne determine sa ne retragem cu totul din discutie si sa ne reafirmam angajamentul de a nu discuta niciodata despre religie si politica.
Fiind vorba de un subiect pe care oamenii il gasesc atat de neplacut, e de mirare ca il mai discutam vreodata. De ce vorbim despre el? Deoarece ne bucuram de neplacere? Nicidecum. Il discutam pentru ca nu-l putem evita. Este o doctrina prezentata clar in Biblie. Discutam despre predestinare pentru ca Biblia vorbeste despre predestinare. Daca dorim sa ne construim teologia pe Biblie, ne ciocnim frontal cu acest concept. Descoperim curand ca termenul nu a fost inventat de Jean Calvin.
Practic toate bisericile crestine au o anumita doctrina formala a predestinarii. Desigur, doctrina predestinarii pe care o gasim la Biserica Romano-Catolica este diferita de cea a Bisericii Presbiteriene. Biserica Lutherana are o conceptie diferita fata de cea a Bisericii Episcopale.
Existenta unui numar atat de mare de conceptii diferite cu privire la predestinare nu face decat sa sublinieze faptul ca daca dorim sa ne formam o gandire biblica trebuie sa avem o anumita doctrina a predestinarii. Nu putem ignora pasaje bine cunoscute cum ar fi:
Asadar, daca dorim sa fim biblici, problema nu e daca ar trebui sau nu sa avem o doctrina a predestinarii, ci ce fel de doctrina ar trebui sa acceptam. Daca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, nu doar speculatie umana, si daca Dumnezeu Insusi afirma ca exista predestinare, atunci suntem obligati sa acceptam o anumita doctrina a predestinarii.
Daca urmam acest fir logic, atunci, desigur, trebuie sa mai facem un pas. Nu este suficient sa avem tocmai orice conceptie despre predestinare. Este sarcina noastra sa cautam conceptia corecta despre predestinare, ca nu cumva sa ne facem vinovati de distorsionarea sau ignorarea Cuvantului lui Dumnezeu. Iata unde incepe lupta adevarata, lupta pentru a ordona corect tot ce ne invata Biblia despre acest subiect.
Lupta mea cu predestinarea a inceput devreme in viata mea crestina. La colegiu am avut un profesor de filozofie care era un calvinist convins. El ne-a prezentat asa-numita conceptie "Reformata" a predestinarii. Nu mi-a placut. Nu mi-a placut deloc. M-am luptat din rasputeri impotriva ei in toata perioada colegiului. Am absolvit colegiul fara a fi convins de conceptia reformata sau calvinista a predestinarii doar ca sa merg la un seminar care avea ca profesor pe regele calvinistilor, John H. Gerstner. Gerstner reprezinta pentru predestinare ceea ce reprezinta Einstein pentru fizica sau ceea ce reprezinta Arnold Palmer pentru golf. Mai degraba l-as fi provocat pe Einstein cu privire la teoria relativitatii sau as accepta sa joc cu Palmer decat sa ma leg de Gerstner. Dar... nebunii dau buzna acolo unde ingerii pasesc cu teama.
L-am provocat pe Gerstner in sala de curs in repetate randuri, devenind o adevarata pacoste. Am rezistat mai bine de un an de zile. Capitularea mea definitiva s-a produs in etape. Etape dureroase. A inceput pe vremea cand imi faceam practica pastorala intr-o biserica. Am scris un biletel pe care l-am pastrat pe birou intr-un loc unde il puteam vedea tot timpul.
Ti se cere sa crezi, sa predici Si sa inveti ceea ce spune Biblia ca este adevarat, nu ceea ce vrei tu sa spuna Biblia ca este adevarat.
Biletelul m-a bantuit. Criza finala s-a produs in ultimul an de studiu. Aveam un curs de trei credite in care studiam invatatura lui Jonathan Edwards. Am petrecut tot semestrul studiind cea mai faimoasa carte a lui Edwards, The Freedom of the Will, sub supravegherea lui Gerstner. In acelasi timp aveam un curs de exegeza pe cartea Romani. Eram singurul student inscris la acest curs, fiind fata in fata cu profesorul de Noul Testament. Nu ma puteam ascunde nicaieri.
Aceasta combinatie era prea mult pentru mine. Gerstner, Edwards, profesorul de Noul Testament si, pe deasupra, apostolul Pavel formau o echipa prea grozava ca s-o pot invinge. Capitolul noua din Romani era dovada decisiva. Pur si simplu nu puteam evita invatatura apostolului din acest capitol. Cu sovaiala, am oftat si am capitulat, dar numai cu mintea, nu si cu inima. "Bine, cred aceasta invatatura, dar nu trebuie sa-mi si placa!" Am descoperit curand ca Dumnezeu ne-a creat astfel incat inima ar trebui sa urmeze mintea. Era primejdios sa iubesc cu mintea ceva ce uram cu inima. Odata ce am inceput sa inteleg puterea de convingere a doctrinei si implicatiile ei mai largi, ochii mi s-au deschis fata de maretia harului si fata de marea mangaiere a suveranitatii lui Dumnezeu. Am inceput sa indragesc doctrina putin cate putin pana cand sufletul meu a inteles ca doctrina descoperea profunzimea si bogatia indurarii lui Dumnezeu.
Nu ma mai temeam de demonii fatalismului sau de gandul amenintator ca eram o simpla marioneta. Acum ma bucuram de un Salvator milostiv care este singurul Dumnezeu etern, nevazut si intelept. Se spune ca nu exista nimic mai insuportabil decat un betiv convertit. Poate un arminian care si-a schimbat convingerile. Arminienii convertiti tind sa devina calvinisti pasionati, zelosi pentru cauza predestinatiei. In momentul de fata citesti cartea unui astfel de convertit.
Lupta mea m-a invatat cateva lucruri. De exemplu, am descoperit ca nu toti crestinii sunt la fel de zelosi ca mine cu privire la predestinare. Exista persoane mai bune decat mine care nu imi impartasesc concluziile. Am descoperit ca multi inteleg gresit predestinarea. De asemenea, am invatat durerea de a nu avea dreptate. Cand predau doctrina predestinarii sunt adesea frustrat din cauza celor care refuza cu incapatanare sa o accepte. Vreau sa tip: "Nu-ti dai seama ca te impotrivesti Cuvantului lui Dumnezeu?" In aceste situatii sunt vinovat de cel putin unul din doua pacate posibile. Daca intelegerea mea cu privire la predestinare este corecta, atunci, in cel mai bun caz sunt neingaduitor cu oamenii care se lupta cu doctrina, asa cum am facut si eu odata, iar, in cel mai rau caz, sunt arogant si ii tratez de sus pe cei care nu sunt de acord cu mine.
Daca intelegerea mea cu privire la predestinare nu este corecta, atunci pacatul meu este si mai mare, deoarece ii ponegresc pe sfintii care, opunandu-se conceptiei mele, fac un lucru bun. Asadar, miza in aceasta chestiune este mare pentru mine.
Zbaterea pentru a intelege predestinarea este cu atat mai confuza cu cat cele mai stralucite minti din istoria bisericii au avut pareri diferite cu privire la ea. Teologii si liderii crestini din prezent, cat si cei din trecut au adoptat pozitii diferite. O scurta privire asupra istoriei bisericii scoate la iveala ca dezbaterea cu privire la predestinare nu are loc intre liberali si conservatori, sau intre credinciosi si necredinciosi. Este o dezbatere in sanul credinciosilor, intre crestini evlaviosi si seriosi.
Poate ca iti va fi de folos sa vezi care este pozitia marilor invatatori din trecut.
Probabil ca vi se pare ca incerc sa va trag pe sfoara. Ganditorii care sunt priviti ca titani ai eruditiei crestine clasice se situeaza de partea reformata. Totusi sunt convins ca aceasta este o realitate a istoriei pe care nu trebuie s-o ignoram. Desigur, e posibil ca Augustin, d’Aquino, Luther, Calvin si Edwards sa greseasca cu totii in aceasta chestiune. Fara indoiala, acesti barbati nu au fost de acord unul cu altul in multe alte doctrine.
Nu putem stabili adevarul facand socoteala adeptilor. E posibil ca marii ganditori din trecut sa fi gresit. Dar este important sa observam ca doctrina reformata a predestinatiei nu a fost inventata de Jean Calvin. Nu exista nimic in conceptia lui Calvin cu privire la predestinare despre care sa nu fi vorbit Luther sau Augustin inainte de el. Mai tarziu, lutheranismul nu a mers pe linia lui Luther in aceasta chestiune, ci pe a lui Melanchthon, care si-a modificat conceptiile dupa moartea lui Luther. De asemenea, merita sa observam ca in faimosul lui tratat de teologie, Invatatura religiei crestine, Jean Calvin a scris destul de putin despre acest subiect. Luther a scris mai mult despre predestinare decat Calvin.
Lasand la o parte lectiile de istorie, trebuie sa tinem seama cu seriozitate de faptul ca acesti barbati atat de invatati au cazut de acord in ce priveste acest subiect dificil. Repet, faptul ca ei au fost de acord nu constituie dovada ultima in favoarea predestinarii. Ei ar fi putut gresi. Dar ne atrage atentia. Nu putem respinge pozitia reformata ca fiind o idee specifica presbiterianismului. Stiu ca in perioada marii mele zbateri cu doctrina predestinarii am fost foarte tulburat de vocile reunite ale titanilor eruditiei crestine clasice pe acest subiect. Repet, ei nu sunt infailibili, dar merita sa le acordam respectul nostru si sa-i ascultam cu atentie.
Printre liderii crestinii contemporani descoperim o lista echilibrata a celor care sunt de acord cu predestinarea sau sunt impotriva ei. (Tine minte ca aici discutam in termeni generali si ca exista diferente semnificative intre opiniile celor aflati de fiecare parte.)
Nu cunosc pozitia exacta a lui Bill Bright, Chuck Swindoll, Pat Roberson si a altor lideri. Jimmy Swaggart a afirmat limpede ca el considera conceptia reformata o erezie demonica. Atacurile lui asupra doctrinei au fost destul de dure. Ele nu reflecta grija si seriozitatea barbatilor mentionati mai sus in coloana „opozantilor". Acestia sunt cu totii lideri importanti ale caror conceptii merita toata atentia noastra.
Speranta mea este ca ne vom continua cu totii efortul. Nu trebuie sa presupunem niciodata ca am ajuns la cunoasterea deplina. Totusi nu este nicio virtute in scepticismul absolut. Nu-i invidiem pe cei care invata tot timpul, dar nu ajung niciodata la cunoasterea adevarului. Dumnezeu Isi gaseste placerea in barbatii si femeile care au convingeri puternice. Desigur, El este preocupat ca credintele noastre sa fie conforme adevarului. Asadar, lupta-te impreuna cu mine pe masura ce pornim in calatoria dificila, dar -- sper eu -- benefica a studierii doctrinei predestinarii.
Daca Dumnezeu este cu adevarat Dumnezeu, El este suveran -- peste toate lucrurile, peste toate deciziile. Daca Dumnezeu este cu adevarat Dumnezeu, atunci El alege cine merge in cer si cine nu.
Predestinarea, spune autorul, nu este doar pentru calvinisti, ci este pentru toti crestinii biblici. Predestinarea nu creeaza o imagine capricioasa sau dusmanoasa a lui Dumnezeu, ci zugraveste portretul unui Dumnezeu iubitor care asigura rascumpararea fiintelor umane aflate intr-o stare de coruptie totala.
Exista mister in caile lui Dumnezeu, dar nu exista contradictii. Rand pe rand, autorul studiaza pasajele din Scriptura referitoare la predestinare si ii combate pe opozanti.
Noi Il alegem pe Dumnezeu pentru ca El ne-a deschis ochii sa-I vedem frumusetea.
Noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai.
Dr. R.C. Sproul, teolog, pastor si profesor, este presedintele bordului organizatiei Ligonier Ministries. Dr. Sproul este profesor de teologie sistematica la Reformed Theological Seminary si este directorul organizatiei Prison Fellowship. Dintre cartile lui amintim "Sfintenia lui Dumnezeu", "Mana invizibila a lui Dumnezeu", "The Mistery of the Holy Spirit" si "Faith Alone".
Cuprins
1. Lupta
2. Predestinarea si suveranitatea lui Dumnezeu
3. Predestinare si vointa libera
4. Caderea lui Adam si caderea mea
5. Moarte spirituala si viata spirituala: nastere din nou si credinta
6. Precunoastere si predestinare
7. Este predestinarea dubla?
8. Putem noi sti ca suntem mantuiti?
9. Intrebari si obiectii referitoare la predestinare
Capitolul unu: Lupta
Baschet. Hot dog. Placinta cu mere. Chevrolet. Toate acestea sunt lucruri inventate de americani. Pentru a completa amestecul trebuie sa adaugam importantul motto american: "Nu discutam despre religie sau politica." Motto-urile sunt facute pentru a fi incalcate. Poate ca nicio regula americana nu este incalcata mai frecvent ca regula ce interzice discutiile despre religie si politica. Ne angajam de multe ori in astfel de discutii, iar cand subiectul se indreapta spre religie, adesea el graviteaza in jurul problemei predestinarii. Trist, asta inseamna adesea sfarsitul discutiei si inceputul disputei, aducand mai multa suparare decat lumina.
A discuta aprins despre predestinare e practic ceva irezistibil. Subiectul este atat de interesant. El ofera o ocazie de a ne ciorovai intr-un mod filozofic cu privire la toate lucrurile. Cand subiectul este discutat aprins, dintr-odata devenim mari patrioti, pazind pomul libertatii umane cu mai mult zel si tenacitate decat a visat vreodata Patric Henry. Spectrul unui Dumnezeu atotputernic care alege pentru noi si poate chiar impotriva noastra ne face sa tipam: "Da-mi vointa libera sau omoara-ma!"
Insusi cuvantul predestinare are o intonatie amenintatoare. Are legatura cu notiunea disperata de fatalism si sugereaza oarecum ca in limitele lui suntem redusi la simple marionete fara noima. Cuvantul evoca viziunea unei zeitati diabolice care se joaca jocuri capricioase cu vietile noastre. Parem a fi expusi capriciilor unor decrete ingrozitoare care au fost bine stabilite cu multa vreme inainte de a ne naste. Era mai bine ca vietile noastre sa fi fost determinate de stele, caci atunci cel putin am putea gasi indicii pentru destinul nostru in horoscoapele zilnice. Mai adauga la groaza provocata de cuvantul predestinare si imaginea celui mai celebru invatator al ei, Jean Calvin, si vom tremura si mai tare. Il vedem pe Calvin descris ca un tiran aspru si necrutator, un Ichabod Crane din secolul al XVI-lea care a gasit o delectare diabolica in arderea ereticilor nesupusi. Acest lucru e suficient sa ne determine sa ne retragem cu totul din discutie si sa ne reafirmam angajamentul de a nu discuta niciodata despre religie si politica.
Fiind vorba de un subiect pe care oamenii il gasesc atat de neplacut, e de mirare ca il mai discutam vreodata. De ce vorbim despre el? Deoarece ne bucuram de neplacere? Nicidecum. Il discutam pentru ca nu-l putem evita. Este o doctrina prezentata clar in Biblie. Discutam despre predestinare pentru ca Biblia vorbeste despre predestinare. Daca dorim sa ne construim teologia pe Biblie, ne ciocnim frontal cu acest concept. Descoperim curand ca termenul nu a fost inventat de Jean Calvin.
Practic toate bisericile crestine au o anumita doctrina formala a predestinarii. Desigur, doctrina predestinarii pe care o gasim la Biserica Romano-Catolica este diferita de cea a Bisericii Presbiteriene. Biserica Lutherana are o conceptie diferita fata de cea a Bisericii Episcopale.
Existenta unui numar atat de mare de conceptii diferite cu privire la predestinare nu face decat sa sublinieze faptul ca daca dorim sa ne formam o gandire biblica trebuie sa avem o anumita doctrina a predestinarii. Nu putem ignora pasaje bine cunoscute cum ar fi:
In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui, ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Cristos, dupa buna placere a voii Sale... (Efes. 1:4, 5).
In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia, care face toate dupa sfatul voii Sale. (Efes. 1:11).
Caci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel intai-nascut dintre mai multi frati. (Rom. 8:29)
Asadar, daca dorim sa fim biblici, problema nu e daca ar trebui sau nu sa avem o doctrina a predestinarii, ci ce fel de doctrina ar trebui sa acceptam. Daca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, nu doar speculatie umana, si daca Dumnezeu Insusi afirma ca exista predestinare, atunci suntem obligati sa acceptam o anumita doctrina a predestinarii.
Daca urmam acest fir logic, atunci, desigur, trebuie sa mai facem un pas. Nu este suficient sa avem tocmai orice conceptie despre predestinare. Este sarcina noastra sa cautam conceptia corecta despre predestinare, ca nu cumva sa ne facem vinovati de distorsionarea sau ignorarea Cuvantului lui Dumnezeu. Iata unde incepe lupta adevarata, lupta pentru a ordona corect tot ce ne invata Biblia despre acest subiect.
Lupta mea cu predestinarea a inceput devreme in viata mea crestina. La colegiu am avut un profesor de filozofie care era un calvinist convins. El ne-a prezentat asa-numita conceptie "Reformata" a predestinarii. Nu mi-a placut. Nu mi-a placut deloc. M-am luptat din rasputeri impotriva ei in toata perioada colegiului. Am absolvit colegiul fara a fi convins de conceptia reformata sau calvinista a predestinarii doar ca sa merg la un seminar care avea ca profesor pe regele calvinistilor, John H. Gerstner. Gerstner reprezinta pentru predestinare ceea ce reprezinta Einstein pentru fizica sau ceea ce reprezinta Arnold Palmer pentru golf. Mai degraba l-as fi provocat pe Einstein cu privire la teoria relativitatii sau as accepta sa joc cu Palmer decat sa ma leg de Gerstner. Dar... nebunii dau buzna acolo unde ingerii pasesc cu teama.
L-am provocat pe Gerstner in sala de curs in repetate randuri, devenind o adevarata pacoste. Am rezistat mai bine de un an de zile. Capitularea mea definitiva s-a produs in etape. Etape dureroase. A inceput pe vremea cand imi faceam practica pastorala intr-o biserica. Am scris un biletel pe care l-am pastrat pe birou intr-un loc unde il puteam vedea tot timpul.
Ti se cere sa crezi, sa predici Si sa inveti ceea ce spune Biblia ca este adevarat, nu ceea ce vrei tu sa spuna Biblia ca este adevarat.
Biletelul m-a bantuit. Criza finala s-a produs in ultimul an de studiu. Aveam un curs de trei credite in care studiam invatatura lui Jonathan Edwards. Am petrecut tot semestrul studiind cea mai faimoasa carte a lui Edwards, The Freedom of the Will, sub supravegherea lui Gerstner. In acelasi timp aveam un curs de exegeza pe cartea Romani. Eram singurul student inscris la acest curs, fiind fata in fata cu profesorul de Noul Testament. Nu ma puteam ascunde nicaieri.
Aceasta combinatie era prea mult pentru mine. Gerstner, Edwards, profesorul de Noul Testament si, pe deasupra, apostolul Pavel formau o echipa prea grozava ca s-o pot invinge. Capitolul noua din Romani era dovada decisiva. Pur si simplu nu puteam evita invatatura apostolului din acest capitol. Cu sovaiala, am oftat si am capitulat, dar numai cu mintea, nu si cu inima. "Bine, cred aceasta invatatura, dar nu trebuie sa-mi si placa!" Am descoperit curand ca Dumnezeu ne-a creat astfel incat inima ar trebui sa urmeze mintea. Era primejdios sa iubesc cu mintea ceva ce uram cu inima. Odata ce am inceput sa inteleg puterea de convingere a doctrinei si implicatiile ei mai largi, ochii mi s-au deschis fata de maretia harului si fata de marea mangaiere a suveranitatii lui Dumnezeu. Am inceput sa indragesc doctrina putin cate putin pana cand sufletul meu a inteles ca doctrina descoperea profunzimea si bogatia indurarii lui Dumnezeu.
Nu ma mai temeam de demonii fatalismului sau de gandul amenintator ca eram o simpla marioneta. Acum ma bucuram de un Salvator milostiv care este singurul Dumnezeu etern, nevazut si intelept. Se spune ca nu exista nimic mai insuportabil decat un betiv convertit. Poate un arminian care si-a schimbat convingerile. Arminienii convertiti tind sa devina calvinisti pasionati, zelosi pentru cauza predestinatiei. In momentul de fata citesti cartea unui astfel de convertit.
Lupta mea m-a invatat cateva lucruri. De exemplu, am descoperit ca nu toti crestinii sunt la fel de zelosi ca mine cu privire la predestinare. Exista persoane mai bune decat mine care nu imi impartasesc concluziile. Am descoperit ca multi inteleg gresit predestinarea. De asemenea, am invatat durerea de a nu avea dreptate. Cand predau doctrina predestinarii sunt adesea frustrat din cauza celor care refuza cu incapatanare sa o accepte. Vreau sa tip: "Nu-ti dai seama ca te impotrivesti Cuvantului lui Dumnezeu?" In aceste situatii sunt vinovat de cel putin unul din doua pacate posibile. Daca intelegerea mea cu privire la predestinare este corecta, atunci, in cel mai bun caz sunt neingaduitor cu oamenii care se lupta cu doctrina, asa cum am facut si eu odata, iar, in cel mai rau caz, sunt arogant si ii tratez de sus pe cei care nu sunt de acord cu mine.
Daca intelegerea mea cu privire la predestinare nu este corecta, atunci pacatul meu este si mai mare, deoarece ii ponegresc pe sfintii care, opunandu-se conceptiei mele, fac un lucru bun. Asadar, miza in aceasta chestiune este mare pentru mine.
Zbaterea pentru a intelege predestinarea este cu atat mai confuza cu cat cele mai stralucite minti din istoria bisericii au avut pareri diferite cu privire la ea. Teologii si liderii crestini din prezent, cat si cei din trecut au adoptat pozitii diferite. O scurta privire asupra istoriei bisericii scoate la iveala ca dezbaterea cu privire la predestinare nu are loc intre liberali si conservatori, sau intre credinciosi si necredinciosi. Este o dezbatere in sanul credinciosilor, intre crestini evlaviosi si seriosi.
Poate ca iti va fi de folos sa vezi care este pozitia marilor invatatori din trecut.
Conceptia Reformata____Conceptii opuse
Sfantul Augustin _____ Pelagius
Toma d’Aquino ______ Arminius
Martin Luther _______ Philip Melanchthon
Jean Calvin ________ John Wesley
Jonathan Edwards ________Charles Finney
Probabil ca vi se pare ca incerc sa va trag pe sfoara. Ganditorii care sunt priviti ca titani ai eruditiei crestine clasice se situeaza de partea reformata. Totusi sunt convins ca aceasta este o realitate a istoriei pe care nu trebuie s-o ignoram. Desigur, e posibil ca Augustin, d’Aquino, Luther, Calvin si Edwards sa greseasca cu totii in aceasta chestiune. Fara indoiala, acesti barbati nu au fost de acord unul cu altul in multe alte doctrine.
Nu putem stabili adevarul facand socoteala adeptilor. E posibil ca marii ganditori din trecut sa fi gresit. Dar este important sa observam ca doctrina reformata a predestinatiei nu a fost inventata de Jean Calvin. Nu exista nimic in conceptia lui Calvin cu privire la predestinare despre care sa nu fi vorbit Luther sau Augustin inainte de el. Mai tarziu, lutheranismul nu a mers pe linia lui Luther in aceasta chestiune, ci pe a lui Melanchthon, care si-a modificat conceptiile dupa moartea lui Luther. De asemenea, merita sa observam ca in faimosul lui tratat de teologie, Invatatura religiei crestine, Jean Calvin a scris destul de putin despre acest subiect. Luther a scris mai mult despre predestinare decat Calvin.
Lasand la o parte lectiile de istorie, trebuie sa tinem seama cu seriozitate de faptul ca acesti barbati atat de invatati au cazut de acord in ce priveste acest subiect dificil. Repet, faptul ca ei au fost de acord nu constituie dovada ultima in favoarea predestinarii. Ei ar fi putut gresi. Dar ne atrage atentia. Nu putem respinge pozitia reformata ca fiind o idee specifica presbiterianismului. Stiu ca in perioada marii mele zbateri cu doctrina predestinarii am fost foarte tulburat de vocile reunite ale titanilor eruditiei crestine clasice pe acest subiect. Repet, ei nu sunt infailibili, dar merita sa le acordam respectul nostru si sa-i ascultam cu atentie.
Printre liderii crestinii contemporani descoperim o lista echilibrata a celor care sunt de acord cu predestinarea sau sunt impotriva ei. (Tine minte ca aici discutam in termeni generali si ca exista diferente semnificative intre opiniile celor aflati de fiecare parte.)
Conceptia reformata ________ Conceptii opuse
Francis Schaeffer _______ C. S. Lewis
Cornelius Van Til _______ Norman Geisler
Roger Nicole ___________John Warwick Montgomery
James Boice __________Clark Pinnock
Philip Hughes _________ Billy Graham
Nu cunosc pozitia exacta a lui Bill Bright, Chuck Swindoll, Pat Roberson si a altor lideri. Jimmy Swaggart a afirmat limpede ca el considera conceptia reformata o erezie demonica. Atacurile lui asupra doctrinei au fost destul de dure. Ele nu reflecta grija si seriozitatea barbatilor mentionati mai sus in coloana „opozantilor". Acestia sunt cu totii lideri importanti ale caror conceptii merita toata atentia noastra.
Speranta mea este ca ne vom continua cu totii efortul. Nu trebuie sa presupunem niciodata ca am ajuns la cunoasterea deplina. Totusi nu este nicio virtute in scepticismul absolut. Nu-i invidiem pe cei care invata tot timpul, dar nu ajung niciodata la cunoasterea adevarului. Dumnezeu Isi gaseste placerea in barbatii si femeile care au convingeri puternice. Desigur, El este preocupat ca credintele noastre sa fie conforme adevarului. Asadar, lupta-te impreuna cu mine pe masura ce pornim in calatoria dificila, dar -- sper eu -- benefica a studierii doctrinei predestinarii.
Editura: Imago Dei
Numar de pagini: 200
Dimensiune coperta: 14,5 x 20,5 cm
Tip coperta: brosata
Produse similare
Ordine in universul interior
Legile razboiului spiritual
Binecuvantare sau blestem
Razboiul Sfant
Eliberarea biblica
Scrie un review