Poteci de suflet

Poteci de suflet este, fară îndoială, chemarea unui drum dinspre sine către sine. Scrisă cu har şi cu multă sensibilitate, pare un experiment la persoana întâi. Autoarea te poartă prin locurile tainice ale sufletului, pe poteci bătătorite sau pe cărări neumblate, pe care iţi este teamă să păşeşti, ca in poveştile copilăriei... Şi, culmea, toate aceste drumuri duc intr-o singură direcţie... Acasă.

Are un public ţintă - femeia. Din perspectiva acesta, cartea este un dar - o radiografie a propriului suflet, pentru a lumina potecile altor inimi.

Şi încă ceva: Este bine să nu umbli singur pe potecile sufletului. Te poţi rătăci sau poţi ocoli sisific acelaşi munte al neputinţei. Autoarea a descoperit pe Cineva care are harta şi lumina... E bine să mergi cu El. E sigur.
Mulţumim, Gianina, că ne-ai făcut cunoştinţă cu noi, dar, mai ales, mulţumim că ne-ai făcut cunoştinţă cu EL.

-- Adrian Neagu

’Vrei să-ți spun un secret? Nu doar în martie este ziua ta, pe 8, când este trecut în calendar: Ziua Femeii.Mai este o zi care poate fi a ta oricând, numai să vrei: 1 Iunie.

Ai dreptate, 1 Iunie este Ziua Copilului. Dar cine ne poate împiedica vreodată să fim copii? Cine poate spune:  Ai crescut suficient, nu te mai poți juca,nu mai poți visa, nu mai poți aștepta cu ochii mari și senini ca lumea să fie mai bună, și toate pistoalele din lume să fie cu apă, sau cu baloane de săpun?Poate nu stii cum să faci să rămâi copil? Trebuie să înveți cât mai repede...Hai să vedem ce face un copil, sau mai degrabă ce nu face:

Un bătrân stătea pe o buturugă în curtea casei, cu capul în mâini și cu privirea pierdută în zare. Soția îi murise de curând și , de atunci, el nu-și mai găsea rostul în viață. Copilul vecinilor, un băiețel de numai patru ani, văzându-l atât de trist, a intrat ușor pe poartă și, fără să-i spună nimic, i s-a cuibărit la piept și a stat acolo liniștit, preț de câteva minute bune. Atunci când s-a întors acasă, mama l-a întrebat ce i-a spus vecinului și ce a făcut acolo. Băiețelul i-a răspuns: Nimic. Era necăjit și eu doar l-am ajutat să plângă.

Ce face un copil atunci când vede pe cineva necăjit, când simte că celălalt are sufletul prea plin de durere? Tocmai aici e secretul: Nu face nimic. Nu se simte în stare să dea sfaturi, să ofere soluții, să mustre, să critice metodele aplicate până atunci, să desconsidere slăbiciunea și sentimentul celuilalt, spunându-i că nu are motive să sufere și că trebuie să fie tare. Un copil tace, ascultă, ți se cuibărește în brațe și te ajută să plângi. Doar atât. Știe că nu poate mai mult. E doar un copil. Nici adulții nu pot mai mult. Doar că ei nu știu sau nu vor să creadă acest lucru.

Și ce vede un copil? Cum e privirea lui? Sigur știi. Norii amenințători care pe tine te determină să murmuri,sa-ți scoți umbrela și să-ți verși nervii pe cei de la prognoza meteo, pentru el iau chipul jucăriilor preferate. El vede în ei un ursuleț de pluș, o porție de vată pe băț,o turmă de oi, o păpușă, o bicicletă sau chiar un castel. Nu știu cum face. Cred că nu are retina suficient  de dezvoltată. Sau aria de protecție corticală a vederii nu s-a maturizat. Este un defect, cu siguranță. Un defect pe care ți-l doresc și ție. Te face să te simți excelent. Ce urmează? Încep să cadă stropii buni și răcoritori iar tu îți scoți sandalele și mergi desculță prin ploaie.

Dar ce aude un copil, știi? Aici chiar este o problemă. Un copil aude tot. Chiar tot. Aude mai ales ceea ce nu vrea să audă. Aude când ne certăm unii cu alții, aude când ne bârfim, când ne acuzăm, când ne amenințăm... când mințim. Și ce face atunci? Se pare că, în acest caz, rolurile se inversează: făcând astfel,noi îl ajutăm să plângă.

Deci... e greu să fii copil? Eu cred că nu. Oricum, eu cred că merită să te străduiești. Ai la dispoziție fiecare zi pentru a exersa. ’’

La prima vedere, cartea pare să aibă un public țintă: Femeia. Dar, pe măsură ce vei citi, tu- drag cititor, vei descoperi faptul că fiecare pagină este o radiografie a propriului suflet. Și indiferent că ești copil, adolescent, părinte sau chiar bunic, cu siguranță iți vei găsi locul in poveștile pe care autoarea ni le împărtașește în cuvinte simple dar pline de profunzime și sensibilitate.

Te invit așadar, să pășim împreună, pe potecile bătătorite de alții dar, mai mult decât atât, te invit să alegi în fiecare zi cărarea ce duce către Cer..