Pregatirea pentru adolescenta

James Dobson
-10%
15,00 Lei   13,50 Lei
O discuţie sinceră şi directă cu adolescenţii, despre problemele lor cele mai delicate.
In stoc

Durata de livrare: 24 ore

Limita stoc
- +
Adauga in cos
Cod Produs: 1852 Ai nevoie de ajutor? 0749105923
Adauga la Wishlist Cere informatii
  • Descriere
  • Caracteristici
  • Review-uri (0)
O discutie sincera si directa cu adolescentii, despre problemele lor cele mai delicate: sentimentul de inferioritate, conformismul, pubertatea, dragostea romantica, identitatea. 

Ce spuneti unui adolescent care sta inaintea celor mai tumultuosi ani ai vietii sale? Dr. James Dobson, unul dintre cei mai renumiti psihologi americani, vorbeste sincer si direct adolescentilor despre problemele lor cele mai delicate: 

> Sentimentul de inferioritate - cum sa-l eviti si cum sa-ti dezvolti increderea in sine. 
> Conformismul - cum sa rezisti la presiunea grupului si despre pericolele drogurilor si alcoolismului. 
> Pubertatea - sa intelegi schimbarile din organismul tau si dezvoltarea sexuala. 
> Dragostea romantica - cele zece conceptii eronate despre dragostea romantica. 
> Identitatea - ce inseamna o decizie matura, sentimentele, biruinta asupra descurajarii, cum si cand sa folosesti independenta. 

Profunzimea ideilor, implicarea in aceste probleme si sinceritatea desavarsita a autorului va vor castiga increderea, iar lectura acestei carti va fi un ajutor extraordinar pentru oricine priveste cu interes spre aceasta fascinanta varsta a adolescentei. 

Secretul respectului de sine 

Esti la inceputul lecturii unei carti foarte personale despre o perioada importanta a vietii, adolescenta, despre anii dintre copilarie si maturitate. Unii dintre voi aveti noua, zece, sau unsprezece ani si incepeti sa va ganditi la cresterea voastra. Nu esti sigur de ce va urma, dar astepti plin de curiozitate experientele prin care vei trece si doresti sa stii cat mai multe detalii despre ele. Aceasta carte este scrisa pentru tine. Altii sunteti deja adolescenti si conceptele din aceasta carte vor fi importante pentru voi. Fie ca anii adolescentei vi se astern in fata, fie ca sunteti deja in ei, veti intelege ceva mai mult despre intrebarile si problemele cu care va veti confrunta in anii ce urmeaza.
 
Unii va intrebati probabil: De ce atata tevatura cu adolescenta aceasta? De ce trebuie sa ne angajam in efortul de a invata ceva despre aceasta perioada a vietii? Ei bine, cresterea voastra nu este cel mai usor lucru care va priveste. N-a fost usor nici pentru cei care acum sunt adulti si nici pentru voi nu va fi simplu. Intotdeauna este greu sa cresti fiindca viata aduce cu ea multe cerinte noi, cu fiecare noua faza a ei. Sunt sigur ca nu-ti aduci aminte, dar, inainte de a te naste, erai ghemuit frumos si bine inauntrul trupului cald al mamei tale. Puteai sa auzi bataile inimii ei, ritmice si linistitoare, erai in siguranta acolo, iti era cald si stateai bine in acea lume, pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru tine. Toate nevoile tale erau implinite si nu aveai nici o grija in lume (nu trebuia sa te ingrijorezi de absolut nici un lucru). 
Dar cand a venit timpul potrivit, ai fost deodata impins afara din acel invelis perfect, fie ca ti-a placut, fie ca nu, si ai intrat in aceasta lume rece, unde un doctor te-a apucat de calcaie si ti-a tras una la fund. (Acesta e un fel de bun-venit pentru orice nou nascut!) 

De fapt, in timp ce atarnai acolo privind pentru prima data la toti acei oameni, care stateau in jurul tau cu susul in jos, probabil ai fi vrut mai degraba sa te intorci in micuta ta lume care te-a protejat si din care abia ai sosit. Dar, daca voiai sa cresti, sa te dezvolti si sa inveti, nu puteai sa mai ramai in trupul mamei tale. 

Provocarea adolescentei 

Intr-un fel, trecerea la adolescenta este tot asa. Ai fost pana acum in lumea foarte calda si sigura a copilariei. Toate nevoile tale au fost indeplinite de parintii tai: ei erau acolo ca sa-ti panseze degetul cel mare cand te loveai de o piatra si ei te-au sarutat si ti-au sters lacrimile cand lucrurile nu mergeau prea bine. Te jucai mai tot timpul si viata era destul de roza si confortabila. Dar nu poti sa ramai vesnic in lumea copilariei, tot asa cum nu poti ramane in trupul mamei tale. In fata ta se asterne ceva mai bun: aventura cresterii, pasionanta batalie pentru a deveni adult, pentru a avea propria ta familie, pentru a-ti castiga existenta, pentru a lua tu singur hotarari si a fi independent. Acesta este procesul natural si necesar al trecerii de la copilarie la maturitate. 

Din nefericire nu poti sa devii matur deodata. Mai intai trebuie sa te desprinzi de lumea sigura a copilariei si aici incep adeseori dificultatile. Vor fi momente cand viata iti va "trage una la fund", daca putem spune asa, la fel cum ti s-a intamplat si inainte. Si uneori s-ar putea chiar sa simti ca esti atarnat din nou de calcaie. Vor aparea noi temeri si noi probleme si lumea nu va mai fi atat de sigura pe cat era inainte. Dar este o lume foarte interesanta si captivanta, chiar mai buna daca stii la ce sa te astepti. 

Cu aceasta introducere as vrea sa-ti infatisez cateva din experientele noi prin care vei trece. In curand vei trece prin unele din cele mai extraordinare momente ale vietii tale (dar si prin unele din cele mai dureroase). Vom vorbi despre acele lucruri care-i ingrijoreaza cel mai mult pe adolescenti, evenimente care, cel mai adesea, sunt suparatoare. Vreau sa te ajut sa te familiarizezi cu judecata ta, cu sentimentele tale, cu emotiile tale, cu atitudinile tale, cu trupul tau, cu nadejdile si visurile tale, cu cine esti tu de fapt, cu directia in care mergi, (cum sa ajungi acolo) si cu lucrurile carora va trebui sa le faci fata in anii care urmeaza. Vom discuta aceste lucruri in mod direct; nimic nu va fi considerat prea sensibil, sau prea delicat (pentru a fi discutat), cat timp este relevant pentru aceia dintre voi care sunteti intre doisprezece si douazeci de ani. 

Sper ca lectura acestei carti sa-ti starneasca dorinta de a discuta problema mai in detaliu cu cineva in care ai incredere. Fa ca acesta sa fie doar inceputul; incepe sa-ti pui propriile tale intrebari, sa-ti exprimi propriile tale griji si sa faci din cresterea ta un eveniment foarte personal. 

Prapastia intunecoasa 

Hai sa incepem printr-un joc imaginar. Inchipuieste-ti ca te afli singur pe autostrada intr-o masina. Abia ai trecut printr-un oras micut, cu numele „Pubertate", si deja esti inapoi pe autostrada principala si pe dreapta vezi un semn pe care scrie „Orasul Adultilor, opt ani, drept inainte". Conduci pe autostrada cam cu 90 kilometri pe ora, indreptandu-te spre acest oras nou si grozav, despre care ai auzit atat de multe.

Deodata, dupa o curba, vezi un om care flutura un steag rosu si ridica in sus un semn de avertizare. Iti face semn sa te opresti cat poti de repede, asa ca apesi din rasputeri pe frana si reusesti sa te opresti chiar in fata omului cu steagul. El vine la fereastra masinii tale si-ti spune: 

„Prietene, am o informatie foarte importanta pentru tine. Un pod s-a prabusit cam la un kilometru departare si acum, acolo se casca gura unei prapastii adanci si intunecate. Daca nu esti atent, te vei prabusi in prapastie si, evident, nu vei mai ajunge niciodata la Orasul Adultilor." 

Fara intoarcere 

Deci, ce vei face? Nu te poti intoarce inapoi fiindca masina ta nu are marsarier. Nici una dintre masinile care merg pe aceasta autostrada nu poate merge inapoi. Asa ca il intrebi pe omul cu steagul: „Si ce am de facut?" Iar el iti va raspunde: „Am o sugestie. Mergi inainte pe acest drum, dar condu incet si atent ca sa poti vedea podul care s-a prabusit. Cand ai ajuns la el, ia-o la dreapta si mergi spre sud vreo doi-trei kilometri. Acolo o sa gasesti un loc pe unde poti ocoli prapastia si te poti intoarce la drumul principal. Nu trebuie sa cazi in prapastie, poti s-o ocolesti cu masina, asa ca noroc si condu cu atentie!" 

Acum, da-mi voie sa-ti explic intelesul acestei povestiri. Automobilul pe care-l conduci reprezinta propria ta viata. Are numele tau scris pe usa. De fapt, are toate caracteristicile tale si tu conduci aceasta masina sport pe autostrada vietii, spre timpul cand vei deveni adult. Omul cu steagul, care sta pe marginea drumului, sunt eu. Eu sunt cel care agit steagul inainte si inapoi ca sa te opresc. Vreau sa te avertizez asupra unei probleme care-ti sta in cale: o prapastie in care cei mai multi adolescenti cad in drumul lor spre maturitate. Aceasta nu este o problema care afecteaza doar un numar mic de adolescenti; aproape fiecare are de-a face cu ea intr-un fel sau altul, in timpul anilor de adolescenta. 
Dupa ce te-am facut sa te opresti, ma aplec spre fereastra masinii tale si-ti spun ca multi tineri si-au distrus vietile aruncandu-se in aceasta prapastie neagra, dar eu iti pot arata cum s-o eviti, cum sa ocolesti pericolul. 

Agonia complexului de inferioritate 

Care este problema cu care se confrunta atat de multi adolescenti in aceasta perioada a vietii? Care este cauza atator rani si dureri pentru tinerii intre doisprezece si douazeci de ani? Este un sentiment de dez-nadejde pe care-l numim complex de inferioritate. Este acea senzatie dureroasa ca nimeni nu te place, ca nu esti asa de bun ca alti oameni, ca esti un esec, un vesnic infrant, un dezastru personal; ca esti urat, ca nu esti prea inteligent, ca ai mai putine calitati decat oricine altcineva. Este acel sentiment depresiv de nimicnicie. 

Ce pacat ca cei mai multi dintre adolescentii intre treisprezece si cincisprezece ani se vad lipsiti de demnitate umana! Poate ca unora dintre voi li s-a intamplat aceasta chiar mai devreme, dar, in cele mai multe cazuri, problema isi atinge punctul de maxima gravitate la aceasta varsta. Aceasta este prapastia despre care vorbeam, gaura intu-necoasa ce se casca in drumul spre maturitate si care inghite atat de multi tineri. 

Cu catva timp in urma am fost solicitat de catre redactorii revistei Teen pentru un articol pe tema complexului de inferioritate. Redactorii acestei reviste stiau ca cei mai multi adolescenti se confrunta cu aceasta problema. Am incercat sa le spun cititorilor revistei ca aceasta criza nu este ceva inevitabil; poti ocoli aceasta dificultate si o poti evita daca stii la ce sa te astepti. Dar daca iti conduci masina pe autostrada drept inainte, cu viteza maxima, fara sa te gandesti la pericole si fara sa fii avertizat asupra lor, si tu poti cadea victima aceluiasi sentiment de nimic-nicie. Nu are nici un rost ca toti sa suferim agonia infrangerii. Avem toti o demnitate umana si, cu toate acestea, atat de multi tineri ajung la concluzia ca ei sunt altfel, adica cu adevarat inferiori, ca le lipsesc ingredientele necesare demnitatii. 

Problema lui Ronny 

Poate ca unii dintre voi stiu ca, deseori, lucrez cu tineri care au acest gen de probleme. O data lucram intr-un liceu si acolo am discutat cu multi adolescenti care luptau cu unele dintre sentimentele pe care vi le-am descris. Intr-o zi strabateam curtea liceului, dupa ce clopotelul sunase. Cei mai multi dintre elevi intrasera deja in clasa, dar am vazut un baiat care venea in directia mea dinspre holul principal. Stiam ca numele lui era Ronny si ca era in al treilea an de liceu, dar nu-l cunosteam foarte bine. Ronny era unul dintre acei multi elevi care raman in multime, care niciodata nu atrag atentia asupra lor si niciodata nu devin prieteni cu cei din jurul lor. Este usor sa uiti ca ei traiesc fiindca niciodata nu permit cuiva sa se familiarizeze cu ei. 

Cand Ronny a fost cam la cinci metri de mine, am vazut ca era foarte suparat. Acest lucru era evident fiindca fata ii trada tulburarea interioara. Cand s-a mai apropiat cativa pasi, a observat ca-l privesc cu atentie. Privirile noastre s-au incrucisat pentru o clipa, apoi si-a coborat privirea in pamant si a mai facut cativa pasi. 

Cand Ronny a ajuns langa mine, si-a acoperit deodata fata cu mainile si s-a intors spre perete. Gatul si urechile i s-au inrosit si a inceput sa planga si sa suspine. Nu era un plans obisnuit. Emotia il coplesea pur si simplu. Mi-am pus bratul in jurul lui si am spus: „Te pot ajuta cu ceva, Ronny? Ai vrea sa-mi vorbesti?" El a dat din cap afirmativ si l-am condus in biroul meu. I-am oferit un scaun, am inchis usa si l-am lasat cateva minute sa se linisteasca, inainte de a-i cere sa-mi vorbeasca. Apoi el a inceput sa-mi spuna: „Vin la aceasta scoala de opt ani, dar in tot acest timp n-am reusit sa-mi fac un singur prieten. Niciunul! Nu este niciun suflet in acest liceu caruia sa-i pese daca traiesc sau daca mor. Vin la scoala singur si tot singur plec acasa. Nu ma duc la meciurile de fotbal, nici la cele de baschet si nici la alte activitati ale scolii fiindca ma deranjeaza sa stau tot singur si acolo. In timpul pauzelor sunt singur, iar gustarea mi-o servesc in cel mai linistit colt al curtii. Apoi ma intorc in clasa tot singur. Tatal meu nu prea sta cu mine, mama nu ma intelege si mereu ma cert cu sora mea. Si nu am pe nimeni! Telefonul nu suna niciodata pentru mine. Nu am pe nimeni cu care sa vorbesc. Nimeni nu stie ce simt si nimanui nu-i pasa. Cred ca n-am sa mai pot rezista mult!" 

Ronny nu este singurul 

Nici nu pot spune cat de multi elevi si-au exprimat exact aceleasi sentimente ca si Ronny. O fata din clasa a VIII-a, pe nume Charlotte, avea o parere atat de proasta despre ea si credea ca nimanui nu-i place de ea, incat nu mai voia sa traiasca. A venit intr-o zi la scoala si mi-a spus ca a inghitit toate pastilele pe care le-a gasit in trusa medicala, incercand sa-si ia viata. De fapt, nu voia sa moara, altfel nu mi-ar fi spus ce-a facut. A venit sa ceara ajutor. Am dus-o impreuna cu asistenta scolii la spital, la timp pentru ca viata sa-i fie salvata. Charlotte si Ronny sunt printre miile de elevi coplesiti de convingerea ca nu au nici o valoare si, uneori, acest lucru le indeparteaza orice dorinta de a trai. 

Unii tineri se simt inferiori doar ocazional, atunci cand esueaza in ceva foarte important. Altii insa, se simt lipsiti de valoare tot timpul. Poate ca si tu esti una dintre acele persoane care poarta aceasta povara in fiecare zi. Ai simtit vreodata acel nod care ti se pune in gat cand simti ca nimanui nu-i pasa de tine, ca nimeni nu te place si, poate, cei din jur te dispretuiesc chiar? Ti s-a intamplat vreodata sa doresti sa-ti iesi din piele si sa intri in trupul altei persoane? Te-ai simtit vreodata complet natang atunci cand ai fost intr-un grup? Nu ti s-a intamplat niciodata sa doresti sa se despice pamantul sub tine si sa dispari? 

Daca ai simtit vreodata aceste sentimente, atunci sper ca vei termina de citit aceasta carte, caci este pentru tine. Mi-as fi dorit ca Ronny si Charlotte sa fi putut citi aceste randuri atunci cand mi-au impartasit sentimentele lor. As fi dorit ca ei sa fi putut recunoaste adevarata lor valoare ca fiinte umane. Vedeti, ei au cazut in prapastia complexului de inferioritate si bajbaiau in intunericul de acolo. 

De ce? 

Sa punem acum o intrebare foarte importanta: de ce se cred atat de multi adolescenti inferiori? De ce nu pot tinerii sa creasca placandu-se pe ei insisi? De ce se intampla atat de des ca oamenii sa se examineze pe ei insisi si sa fie profund dezamagiti de persoana lor, cu toate ca asa i-a facut Dumnezeu? De ce trebuie ca toata lumea sa se impiedice de aceeasi piatra? Acestea sunt intrebari justificate si firesti si eu cred ca toate au raspunsuri pe masura. 

Stricaciunile mamei natura 

Tinerii care cresc astazi in societatea noastra considera ca trebuie sa aiba trei lucruri spre a fi multumiti de ei insisi. 
Primul, si de departe cel mai important, este atractia fizica. 

Stiati ca 80 % dintre adolescentii din societatea noastra nu sunt multumiti de felul cum arata? Optzeci la suta! 
Daca intrebati zece adolescenti care este lucrul care ii nemultu-meste cel mai mult, opt dintre ei va vor spune ca nu sunt satisfacuti de anumite caracteristici ale corpului lor. Se simt urati, lipsiti de calitati care sa-i faca placuti si se gandesc la aceasta problema aproape tot timpul. Fetele cred ca sunt prea inalte si baietii prea scunzi, prea grasi, sau prea slabi, sau se ingrijoreaza de cosurile de pe fata, sau de pistruii de pe nas, de culoarea parului, sau cred ca picioarele le sunt prea mari, sau nu le place cum le arata unghiile, etc. 

Nu conteaza cat de mica este problema, ea poate crea mari nelinisti si depresii profunde. Cei mai multi adolescenti se examineaza cu atentie in oglinda si nu le place ceea ce vad. Si cum niciunul dintre noi nu este perfect, evident ca, de regula, gasesc ceva care sa nu le placa. Si atunci se ingrijoreaza si se framanta cu privire la acel lucru, dorind sa nu fi avut acel defect. Va puteti imagina pe cineva care se simte deprimat si mizerabil pentru un lucru atat de fara importanta cum ar fi faptul ca nasul este cu o zecime de milimetru mai lung decat crede el ca ar trebui sa fie? 

Ce fel de prieteni? 

Unul din motivele pentru care adolescentii devin atat de sensibili la micile lor imperfectiuni este ca „prietenii" i-au tachinat si i-au necajit mereu in primii lor ani de viata. Din nefericire, baietii si fetele sunt adeseori cruzi unul cu altul, aruncandu-si unul altuia insulte, ca niste sageti otravite. Cunosc, de exemplu, o fata de clasa a III-a care a primit la scoala un biletel de la o alta fata, care se pare ca o ura. Nu i-a facut nimic celei care i-a scris biletul si totusi iata ce continut avea: „Inspaimantatoare Janet, esti cea mai natanga fata din lume. As vrea sa mori, dar banuiesc ca aceasta este imposibil. Am cateva idei: 
1. Joaca-te pe sosea. 
2. Taie-ti gatul. 
3. Bea otrava. 
4. Imbata-te. 
5. Injunghie-te. 

Te rog fa unul din aceste lucruri, grasano! Toti te uram. Ma rog, o Doamne, fa-o pe Janet sa moara. Avem nevoie de aer curat. Doamne, asculta-ma ca altfel murim toti cu ea aici. Vezi Janet, nici nu suntem toti asa de rai.”

De la Wanda Jackson. 

Ai primit vreodata un biletel ca acesta, sau, mai important, ai scris un astfel de biletel? Tinerii sunt usor de ranit, durerea lasata de acest gen de mesaje patrunde adanc in fiinta lor si dureaza mult timp. S-ar putea ca Janet sa-si aduca aminte de ea chiar si dupa ce va creste mare. 

Piticul si Gorila 

Unul din jocurile cele mai periculoase practicate de adolescenti este inventarea de porecle usturatoare care atrag atentia asupra oricarui lucru iesit putin din comun la o persoana. In felul acesta ei arunca o raza de lumina exact asupra acelei trasaturi pe care victima doreste sa o ascunda cel mai mult. Poate ca si tie ti s-a dat o porecla, sau ai fost tachinat in legatura cu o trasatura a corpului tau. Daca esti un baiat micut, probabil ca ai fost poreclit „Piticul" sau „Iepurasul". Daca esti cumva o fata solida, probabil ca ti s-a spus „Gorila". Daca ai urechi mari, probabil ca ti-au spus „Urechila". 

Vedeti, nimeni nu are un trup perfect si fiecare are ceva de care se poate rade. Ca sa exemplific mai bine, sa presupunem ca Charlie este un baiat sanatos, in varsta de zece ani, ca are un trup bine cladit, o minte ascutita si o familie plina de dragoste. El a fost binecuvantat cu multe lucruri bune in viata si s-a confruntat cu foarte putine probleme. Intr-o zi insa, cativa copii de pe terenul de joaca au inceput sa-l tachineze in legatura cu piciorul lui mare si l-au poreclit „Soson" si „Laba de rata". Totul se face in gluma, cred, dar Charlie ia totul in serios. El devine extrem de sensibil la problema marimii piciorului lui si crede ca toata lumea rade in spatele lui. 

Incearca sa-si ascunda piciorul sub banca si insista pe langa mama lui sa-i cumpere pantofi cu trei numere mai mici. S-ar putea intampla ca Charlie sa devina tot mai deprimat si sa-si piarda pofta de viata, in loc sa fie acel baiat fericit care se bucura de toate avantajele pe care Dumnezeu i le-a dat. Poate ca exemplul vi se pare prea exagerat, dar va rog sa ma credeti, eu cunosc multi "Charlie" determinati sa nu se mai placa pe ei insisi din cauza unor lucruri fara importanta. Daca inca nu esti adolescent, trebuie sa stii, de pe acum, ca, foarte probabil, si tu vei fi nemultumit de trupul tau in viitor. Daca preocuparea ta fata de aceasta problema este mare, s-ar putea ca ea sa te faca sa devii timid, sau foarte complexat. S-a putea, insa, sa te duca in cealalta extrema, sa devii galagios si recalcitrant, fiindca te simti prost si crezi ca nimanui nu-i pasa de tine. Pur si simplu nu se poate estima cata durere si ingrijorare simt adolescentii fata de felul cum arata. 

La saptesprezece ani 

Framantarile acestei varste au fost exprimate in cuvintele unui cantec ce s-a bucurat de popularitate, scris de Jamis Jan. Cu acest cantec, intitulat „La saptesprezece ani", ea a castigat in 1976 premiul Grammy. Cuvintele cantecului sunt reproduse mai jos si va rog sa urmariti cum se reflecta in ele sentimentul de inferioritate. 

La saptesprezece ani am aflat 
Ca dragostea e doar pentru printesele frumoase 
Si pentru liceenele cu fata imaculata si mereu zambitoare, 
Care se marita de tinere si apoi se pensioneaza. 
N-am primit niciodata un biletel de dragoste 
Si petrecerile tineresti de vineri seara 
Sunt intotdeauna pentru fete mai frumoase. 
La saptesprezece ani am aflat acest adevar. 
Iar noi, cele cu fetele ravasite, 
Care nu suntem in gratiile celor din jur, 
Ramanem acasa cu disperarea noastra 
Si inventam iubiti care ne cheama la telefon 
Ca sa ne spuna hai sa dansam! 
Si sa ne sopteasca vorbe dulci, 
Si toate acestea la saptesprezece ani. 
Pentru cele ca noi, care cunosc durerea 
Biletelelor de dragoste asteptate zadarnic 
Si a celor al caror nume nu a fost niciodata strigat 
Atunci cand se fac echipele de baschet. 
A fost departe si demult, 
Lumea era mai tanara decat astazi 
Si visele erau singurul lucru gratuit 
Pentru fetele urate ca mine. 

Personal n-o cunosc pe Jamis Jan, dar sunt absolut sigur de un lucru foarte important: si ea a cazut in prapastia complexului de inferioritate. I-ar fi fost imposibil sa scrie cuvintele acestui cantec daca n-ar fi simtit complexul inferioritatii in adolescenta. Ea vorbeste in numele a milioane de adolescenti, cand spune "cele cu fetele ravasite" (adica cu fetele pline de cosuri) si al "celor al caror nume nu a fost niciodata strigat cand se fac echipele de baschet". 
Sper ca voi sa nu fiti niciodata inclusi in acest grup larg de oameni descurajati, care au invatat atat de multe lectii dureroase la saptespre-zece ani. 

Cine este greu de cap? 

Al doilea lucru care ii face pe tineri sa aiba o parere proasta despre ei este convingerea lor ca nu sunt inteligenti (sau, cum ar spune unii, sunt „grei de cap" ). Acest sentiment apare adesea inca din primii ani de scoala, cand copiii au probleme cu invatatura. Poate au invatat mai greu sa citeasca, si acest lucru a inceput sa-i ingrijoreze, sau poate au dat unele raspunsuri de care a ras toata clasa. Si atunci, treptat, au inceput sa creada ca toti colegii lor de clasa (inclusiv invatatorul) cred despre ei ca sunt prosti; acest lucru ii face sa se creada inferiori. 

Cu cat mai multe esecuri inregistreaza un elev la scoala, cu atat mai probabil este ca va ajunge sa se descurajeze. Probabil va fi etichetat cu porecle usturatoare, cum ar fi „Natafletul" sau „Tantalaul". Daca aceste insulte il afecteaza profund, s-ar putea ca el sa-si piarda tot interesul fata de scoala si chiar sa nu mai incerce nimic ca sa-si redreseze situatia. Aceasta il face sa intre intr-un cerc vicios: refuzul lui de a mai invata are ca rezultat noi esecuri, care il vor face si mai ridicol in clasa. Acest lucru va scadea si mai mult motivatia lui pentru a mai incerca, iar rezultatul va fi o serie de noi esecuri. In cele din urma, acest copil, sau tanar, ajunge la concluzia dureroasa ca nu este la fel de inteligent ca ceilalti si, cu siguranta, nu va reusi in viata. Este o experienta teribila sa ajungi sa crezi ca nu mai ai nici o valoare umana. 

Chiar si parintii pot, accidental, sa-i faca pe copiii lor sa creada ca nu sunt destul de inteligenti. Adultii sunt si ei fiinte omenesti, pot fi obo-siti si lipsiti de rabdare ca si tine. Acest lucru poate sa-i faca sa se supere si sa le arunce copiilor lor insulte pe care acestia si le vor aminti o viata intreaga. 

Astfel, copiii cresc crezand adeseori ca sunt prosti si acesta este al doilea motiv pentru care complexul de inferioritate este atat de larg raspandit printre adolescentii si tinerii de astazi. 

Masura banilor 

Al treilea lucru devenit pentru tineri criteriu al valorii sunt banii. Ei cred ca familiile bogate sunt mai importante decat cele sarace, ca, pentru a fi acceptat si apreciat, trebuie sa te imbraci intr-un anumit fel, ca familia trebuie sa aiba un anumit tip de masina, sau sa locuiasca intr-o casa foarte mare, intr-un anume cartier al orasului, sau ca tatal trebuie sa aiba un anumit tip de slujba. Tanarul care nu-si poate permite aceste lucruri se crede inferior si nelalocul lui. Toata lumea poarta pulovere de un anume fel, dar el trebuie sa poarte camasi cu mansetele roase. Aceasta problema financiara nu este atat de acuta astazi ca in trecut, pentru simplul fapt ca astazi mai multi oameni au cele necesare traiului. Cu toate acestea, mai sunt inca familii care traiesc in saracie, iar copiii care nu pot sa-si permita sa fie ca prietenii lor, se simt uneori inferiori numai si numai fiindca sunt saraci. 

Frumusetea, inteligenta si banii sunt cele trei atribute pretuite cel mai mult in societatea noastra. Cand un licean descopera pentru prima data ca-i lipseste una dintre aceste caracteristici (sau toate trei) incepe sa alunece incet, incet, in disperare. Pentru el „podul" s-a prabusit si sub el se casca o prapastie intunecata.

Daca tu esti unul dintre acei tineri care deja au fost incercati de aceste sentimente, daca crezi ca esti o fiinta mizerabila si ai dori sa scapi cumva de acest sentiment, sa fugi departe de el, sau daca ai fost ranit de cineva care a spus lucruri urate despre tine, da-mi voie sa-ti dau cateva sugestii care ar putea sa te ajute: 

1. Recunoaste ca nu esti singur! 

In primul rand incepe sa privesti la oamenii din jurul tau si sa vezi daca poti cumva observa la ei sentimente de inferioritate ascunse. Cand te vei duce maine la scoala, urmareste-i cu discretie pe elevii care vin si pleaca. Unii vor zambi, sau vor rade, vor vorbi in gura mare si vor juca fotbal. Daca te limitezi doar la aceasta imagine, vei crede ca nu au nici o grija in aceasta lume. Dar te asigur ca multi dintre ei au aceleasi ingrijorari ca si tine. Ei isi tradeaza aceste griji fiind foarte timizi si retrasi, sau extrem de zgomotosi si agresivi, sau fiindu-le teama sa ia parte la un joc sau concurs, sau afisand in orice actiune a lor superioritate si ingamfare. Astfel vei invata curand sa recunosti semnele complexului de inferioritate si vei afla ca este foarte raspandit. 

Cand ai inteles ca si altii sunt asemenea tie, nu te vei mai simti nicio-data singur. Vei avea mai multa incredere in tine insuti pentru ca stii ca tuturor le este teama de conditia de inferioritate si de posibilitatea de a deveni ridicoli si aceasta inseamna ca, de fapt, suntem toti in aceeasi barca gaurita, incercand sa astupam gaurile. 

2. Infrunta-ti curajos problemele! 

A doua sugestie pe care cred ca o vei gasi utila este sa infrunti problema care te macina. Priveste direct in ochi dusmanul care s-a cuibarit in mintea ta, sau care te roade din interiorul inimii tale, ca un nor negru ce iti intuneca zilele. Ar fi bine sa te retragi undeva ca sa nu fii deranjat de nimeni. Fa o lista cu tot ce nu-ti place la tine insuti. 
Nimeni nu va vedea lista ta decat daca vei dori s-o arati unor oameni de incredere, deci poti fi onest. Scrie tot ce te deranjeaza, inclusiv impulsivitatea si excesele de nervozitate (daca este cazul).
 
Identifica cat poti de bine problemele cele mai grave. Esti frustrat de alti oameni si te superi pe ei, pentru ca mai tarziu sa-ti para rau? Sau timiditatea te impiedica sa te simti in largul tau in compania altor oameni? Sau este incapacitatea de a-ti exprima clar ideile in cuvintele cele mai potrivite? Sau lenea si nepolitetea fata de altii, sau infatisarea de care nu esti multumit? Orice te framanta treci pe lista cat mai clar cu putinta. (Probabil ca vei avea nevoie de multa hartie deoarece cei mai multi dintre noi gasesc o sumedenie de lucruri de care nu sunt satisfacuti.) Nu omite nimic. Cand ai terminat, parcurge din noi lista si insemneaza aspectele care te afecteaza cel mai mult, problemele care te framanta cel mai des. 

Gaseste-ti un prieten adevarat! 

Acum esti pregatit sa treci la actiuni concrete pentru a remedia situatia. Ar fi bine daca ai gasi o persoana de incredere, un adult care sa cunoasca si sa inteleaga problemele tinerilor. Poate este unul dintre parinti, sau un profesor, sau pastorul bisericii. Tu stii cine este cel mai potrivit. Discuta cu persoana respectiva problemele pe care le-ai trecut pe lista. Fii deschis in exprimarea sentimentelor tale si roaga-l sa-ti ofere solutii pentru remedierea problemelor ce te framanta. 

Mai mult ca sigur, problemele prin care treci tu acum au fost deja rezolvate de altii si este bine sa profiti de pe urma experientelor lor. Solutii facile ar putea fi la indemana. Nu trebuie sa treci prin viata luptandu-te singur cu probleme pe care altii le-au rezolvat deja. Deci, primul pas este sa-ti faci un plan de actiune. Te vei simti usurat dupa discutarea problemelor tale si probabil ca vei descoperi cateva solutii. Focul care mistuie framantarile tale.

Ce faci insa cu lucrurile pe care nu le poti schimba? Cum rezolvi probleme dificile la care nu intrezaresti nici o solutie? Nu uita sfatul meu: pentru a avea o minte sanatoasa, invata sa accepti ceea ce nu poti schimba. Intotdeauna vor exista imprejurari pe care dorim sa le modificam. Dar cei mai fericiti oameni de pe pamant nu sunt cei fara proble-me, ci aceia care au invatat sa se multumeasca si cu lucruri imperfecte. 

Iti propun sa arzi lista cu problemele nerezolvabile intr-un loc unde un foc mic nu este periculos. Poate ca si prietenul sau sfatuitorul tau va fi prezent la ceremonie. Arde lista ca simbol al incredintarii ei lui Dumnezeu. Rugaciunea ta ar trebui sa cuprinda urmatorul mesaj (desigur, in cuvintele tale): „Draga Isuse, aduc inaintea Ta toate problemele si grijile mele, pentru ca Tu esti prietenul meu cel mai bun. Tu imi cunosti calitatile si defectele fiindca Tu m-ai creat. De aceea ard aceasta lista. Este calea prin care-Ti spun ca viata mea este a Ta - cu defectele si calitatile ei. Te rog sa ma folosesti asa cum doresti Tu. Fa-ma asa cum vrei Tu. Din acest moment nu ma mai ingrijoreaza imperfectiunile mele." 

Dumnezeu te cunoaste si se ingrijeste de tine 

Sunt sigur ca vei simti caldura dragostei si a acceptarii lui Dumne-zeu cand te vei ruga asa cum ti-am sugerat. Rugandu-te, tu ii spui lui Dumnezeu: „Doresc ca voia Ta sa se implineasca in viata mea, nu pentru ca sunt o vedeta, sau un om inzestrat cu calitati neobisnuite, ci pentru ca Tu ai promis ajutorul Tau celor care-si recunosc slabiciunile. Am credinta ca puterea Ta va infrumuseta viata mea!" Biblia ne invata sa ne recunoastem umili dependenta de Dumnezeu si El o va onora! 

Stiai ca Dumnezeu te vede cand suferi? El cunoaste temerile si frustrarile adanci pe care credeai ca nimeni nu le stie. El iti cunoaste dorintele inimii si este intotdeauna prezent cand o lacrima iti curge pe obraz - cand te simti singur. De fapt, Dumnezeu ne iubeste atat de mult, incat L-a trimis pe Fiul Sau sa moara pentru noi. 

Aceasta este dragostea la cel mai inalt nivel posibil. Sunt convins ca Isus ar fi murit chiar si numai pentru mine (sau pentru tine) daca noi am fi fost singurii oameni de pe pamant. Atat de mult se ingrijeste Dumnezeu de noi. 
Daca Dumnezeu ne poate iubi atat, asa cum suntem, de ce nu ne putem accepta si noi? Este marea intrebare. 

Ceva frumos, ceva bun 

Bill Gaither a scris un cantec cu urmatoarele cuvinte: „Ceva frumos, ceva bun; toata tulburarea mea El a inteles-o. Nu i-am putut oferi decat o inima zdrobita, dar El a facut ceva frumos din viata mea." Dumnezeu poate face ceva frumos si din viata ta. Daca citesti Biblia si sper ca o faci -- vei observa ca Dumnezeu n-a ales vedete si oameni celebri prin care sa-si desfasoare lucrarea. In toate timpurile El a ales oameni obisnuiti, cu slabiciuni, pentru a lucra prin ei. Isus nu si-a ales drept ucenici pe oamenii cei mai influenti si mai faimosi din acel timp. A ales pescari si chiar un vames, un om urat de toti. 

Trimite pe altcineva 

Iti amintesti de pasajul din Exodul care vorbeste despre Moise si de rugul aprins? Dumnezeu i-a vorbit lui Moise din mijlocul rugului aprins: „Moise, am o slujba foarte importanta pentru tine. Vreau sa mergi la faraon si sa-i spui sa lase poporul evreu sa plece din Egipt." 

Moise s-a simtit slab si nepotrivit, la fel ca multi oameni de astazi. Iata ce i-a raspuns: „Doamne, nu poti trimite pe altcineva? Stiu ca cei de la palatul lui faraon vor rade de mine. M-ar putea chiar arunca in inchisoare. Cred, Doamne, ca ar fi bine sa gasesti pe altcineva." Apoi, Moise i-a spus lui Dumnezeu care era adevaratul motiv: complexul sau de inferioritate. Iata cum si-a justificat el refuzul: „Doamne, n-as vrea sa aduc lucrul acesta in discutie, dar stii ca sunt balbait. Nu sunt elocvent - pur si simplu nu pot spune ce doresc. Cand incerc sa vorbesc intr-o imprejurare importanta, cuvintele mi se incurca. Nu sunt potrivit pentru aceasta misiune. Daca nu Te superi, prefer sa raman acasa." 
In versetul 14 din capitolul 4 al cartii Exodul citim: „Atunci Domnul s-a maniat pe Moise." Dumnezeu n-a fost multumit ca Moise a folosit complexul sau de inferioritate ca scuza. Dumnezeu intentiona sa mearga cu Moise si sa-l ajute. De aceea El n-a dorit ca Moise sa se ascunda dupa o infirmitate. Dumnezeu doreste ca nici tu sa nu-ti folosesti defectele ca pretexte deoarece este gata sa te ajute sa duci la indeplinire ceea ce iti porunceste El.
 
Maine, cand vei merge la scoala si te vei speria de colegii tai, temandu-te ca vor rade de tine si te vor parasi, nu uita ca nu esti singur. Ai de partea ta puterea Dumnezeului care a creat intregul univers. Daca il lasi sa se ocupe de tine, va face ceva frumos din viata ta. 

3. Compenseaza-ti slabiciunile! 


Esti pregatit pentru a treia sugestie? Exista un cuvant foarte important pentru tine, a carui semnificatie trebuie s-o intelegi. Este vorba de compensatie. Pare complicat, dar este foarte simplu: inseamna sa-ti echilibrezi punctele slabe cu cele bune sau, cu alte cuvinte sa-ti compensezi defectele. Poti contrabalansa acele domenii unde nu ai rezultate prea bune, adica lista cu problemele tale nerezolvabile, prin straduinta de a excela in altele. „Cel mai frumos din scoala" este unul singur. Daca nu esti tu acela, atunci poti spune, "Ei bine, si ce daca? Multi se afla in aceeasi barca cu mine, asa ca nu conteaza. Valoarea mea nu depinde de infatisare. Ma voi concentra acolo unde pot realiza ceva. Voi deveni cel mai bun cantaret din cor, imi voi gasi ceva de lucru, voi excela la o anumita materie, imi voi face multi prieteni, ma voi perfectiona la o disciplina sportiva, ma voi stradui sa ajung un mare pianist, voi incerca sa-mi dezvolt o personalitate cat mai placuta (aici toti avem cate ceva de facut), voi deveni un pictor sau un poet apreciat." Sau poate te vei specializa in a lucra cu copiii si astfel vei deveni un bun educator. 

Succesul te asteapta daca stii sa-l cauti. Poti invata sa valorifici ce ai mai bun in tine si acesta este primul pas spre increderea in fortele tale si spre acceptarea de sine. Cand ai reusit intr-un anumit domeniu, respingerea celorlalti nu te mai afecteaza atat de mult. Deci, dezvolta-ti aptitudinea care te va ajuta sa ai o parere buna despre tine si, treptat, vei incepe sa te placi, iar ceilalti vor ajunge sa te placa, la randul lor. 

4. Fa-ti prieteni adevarati! 

Ajungem acum si la a patra sugestie: nimic nu este mai util pentru dezvoltarea increderii in sine ca o prietenie autentica. Cand vezi ca altii au o parere buna despre tine, iti este mai usor sa te accepti. Nu trebuie sa fii frumos, foarte inteligent, sau bogat ca sa fii placut de altii. „Cea mai buna cale de a avea un prieten este de a fi un prieten adevarat." Este un proverb vechi, dar adevarat. 

Cum iti poti face prieteni noi repede si usor? Nu uita ca oamenii cu care te intalnesti zilnic au probleme asemanatoare cu ale tale. Daca stii acest lucru, te vei intelege mai bine cu ei si le vei castiga respectul. 
Niciodata sa nu razi sau sa-i ironizezi pe ceilalti. Fa-i sa simta ca-i accepti, ii respecti si ii pretuiesti. Fa efortul sa manifesti afectiune fata de ei. 

Dar nu te poti preface ca-i respecti pe ceilalti; trebuie sa fii sincer. Oamenii isi vor da repede seama daca te prefaci. Invata sa aperi reputatia altora si ei vor face la fel pentru tine. Fii sensibil fata de sentimentele lor; ei au aceleasi nevoi ca tine. Fii bun cu ei, niciodata sarcastic sau rautacios. Poate crezi ca-i poti insulta fara sa fii pedepsit. Nu. Ti se va raspunde cu aceeasi moneda. Ironiile tale nu vor fi uitate. Poate nu vei primi un pumn in nas (sau poate da!). Poate cei insultati nu vor plange si nu vor spune nici un cuvant, dar cand vor avea ocazia te vor insulta si ei. Te vor barfi si ii vor indemna pe altii sa nu te placa. 

Prietenia da rezultate 

Din fericire si opusul este adevarat. Cand esti generos cu cineva, el nu va uita si va cauta ocazii sa-ti intoarca bunatatea. Vei fi surprins cat de multi prieteni iti poti face daca esti intelegator, daca le "acoperi" greselile si daca le iei apararea cand altii ii batjocoresc. Vei observa cum atentia pe care le-o acorzi se va transforma in prietenie; aceasta va conduce la o mai mare incredere in tine insuti. 

Una din raspunderile principale ale vietii crestine este sa-ti arati preocuparea pentru altii, sa le zambesti si sa te imprietenesti cu cei singuri. Dumnezeu vrea sa te foloseasca pentru a veni in ajutorul celor cu complexe de inferioritate. El a spus: „Ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie mi le-ati facut." Daca traiesti crestinismul biblic, sunt convins ca increderea in tine insuti va creste si Dumnezeu te va binecuvanta. 

Sistemul de valori al lui Dumnezeu 

Vreau sa-ti reamintesc ca valorile pretuite de lume - frumusetea fizica, inteligenta si banii - trebuie privite din perspectiva crestina. Sunt valorile omului, nu ale lui Dumnezeu. Dumnezeu nu-ti masoara valoarea personala dupa sistemul uman. Biblia scoate in evidenta ca fiecare din noi pretuim mai mult decat bogatiile lumii intregi. El ne pretuieste pentru ca suntem oameni, nu in functie de cum aratam, cine sunt parintii nostri, cu cine ne-am casatorit, cati bani avem sau ce am realizat in viata. Acesti factori umani nu au valoare inaintea lui Dumnezeu. 

Stiai ca Dumnezeu uraste cele trei lucruri pe care lumea le pretuieste atat de mult? Luca (16:15) ne spune: „Ce este inaltat intre oameni este o uraciune inaintea lui Dumnezeu." El dispretuieste lucrurile pe care le pretuiesc oamenii pentru ca ele sunt o piedica in calea increderii in sine si a lucrarii pe care Dumnezeu o are pentru noi. Valorile false ne pot impiedica sa fim un parinte bun, sau sa muncim asa cum se cuvine. Mai grav, aceste valori pot patrunde in viata crestina si te determina sa crezi ca Dumnezeu nu te accepta ca persoana. 

Valorile trecatoare - frumusetea, banii si inteligenta - reprezinta o metoda de cantarire a valorii umane, de aceea Dumnezeu le uraste. Dumnezeu ii considera valorosi pe toti oamenii, inclusiv pe tine si pe mine! 

In incheiere, ma voi adresa pe scurt celor care nu au suferit inca de pe urma complexulului de inferioritate. Sper ca va veti aminti ilustratia cu masina care circula pe autostrada. Nu este necesar sa cadeti in prapastia in care s-au prabusit multe masini inaintea voastra. O puteti ocoli. Nu permiteti sa vi se intample la fel. Nu ascultati vocile interioare care va spun: „Nu ai nicio valoare; esti un ratat, un incapabil; esti atat de diferit de toti ceilalti incat ei vor rade de tine; te vor crede nebun; nu vei realiza nimic bun in viata; totul va merge rau." 

Nu da crezare acestor soapte! Condu-ti masina pe langa prapastia complexului de inferioritate. Sa te ajute Dumnezeu! 

James Dobson - fondatorul si presedintele organizatiei FOCUS ON THE FAMILY, al carei tel este mentinerea valorilor traditionale ale familiei. El a fost membru al comitetelor de consilieri a presedintelui S.U.A. si este autorul a mai multor carti de succes, dintre care in limba romana s-au publicat: "Cresterea Copiilor", "Armonia in familie", "Casatoria: implinire sau frustrare", "Viata pe marginea prapastiei", "Copilul indaratnic". 

CUPRINS 

Intre noi 

1. Secretul respectului de sine 
Vei avea mai multa incredere in tine insuti pentru ca stii ca, de fapt, suntem toti in aceeasi barca gaurita, incercand sa astupam gaurile. 

2. Toata lumea o face! 
Cei mai multi adolescenti ii respecta pe cei care au curajul sa fie ei insisi, chiar cu riscul de a fi tachinati sau batjocoriti. 

3. Ceva se intampla cu organismul meu 
Schimbarile din timpul pubertatii pot avea loc foarte timpuriu, chiar de la noua, sau zece ani, sau foarte tarziu, la saisprezece sau saptesprezece ani, fiecare baiat si fata avand ritmul propriu de dezvoltare. 

4. Cred ca m-am indragostit 
Dragostea autentica face totul pentru fericirea persoanei iubite fara a se astepta sa primeasca ceva in schimb. 

5. O notiune numita emotie 
Sentimentele tinerilor, mai ales ale adolescentilor, sunt foarte intense. 

6. O discutie sincera cu adolescentii 

7. Mesaj final

Editura: Noua Speranţă

Numar de pagini: 144

Dimensiune coperta: 21 x 14,5 cm

An aparitie: 2011

Scrie un review


Suport clienti L-V: 9:00-18:30 I S: 10:00-14:00 I D: Inchis

0749105923 office@gramma.ro
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat in wishlist!

A fost sters din wishlist!