Personajul si persoana

Nu cunoastem persoana decat prin personajele pe care ea le imbraca. Locurile comune, automatismele reprezinta viata golita de vitalitate si spontaneitate a persoanei, adica moartea ei, din care rasare insa o noua viata cu fiecare pas facut in cunoasterea de sine. Doar pe terenul batatorit al automatismelor personajului, afirma Tournier, irupe cand si cand, in toata splendoarea ei uneori devastatoare, persoana. Personajele, atunci cand nu sunt falsuri, departe de a eclipsa si deforma, se constituie in chipuri ale esentei nevazute, formand expresia exterioara a persoanei.

Onestitatea si interactiunea, contactul zilnic si banal cu oamenii, iar in viata spirituala cu Dumnezeu, prin rutina disciplinelor spirituale - toate tinand de personaj- formeaza cadrul necesar pentru aparitia unui dialog adanc, spontan, nemijlocit si intermitent in care se reveleaza persoana.