Nostalgia după absolut

În cadrul CBC Massey Lectures, George Steiner a ținut o serie de cinci conferințe reunite sub titlul Nostalgia după absolut, în care a examinat golul moral și emoțional lăsat de declinul sistemelor religioase consacrate în cultura occidentală, precum și mitologiile „alternative“ care au umplut acest gol: marxismul, psihologia freudiană, antropologia lui Lévi-Strauss și diverse mode marcate de iraționalism (drogurile psihedelice, ocultismul, doctrina zen, ufologia).

Nu am nici dorința, nici competența de a oferi observații tehnice, de exemplu, asupra teoriei marxiste a plusvalorii, asupra modului freudian de a înțelege libidoul sau Se-ul, asupra logisticii complicate a relațiilor de rudenie și a structurii lingvistice în antropologia lui Lévi-Strauss. Nu sper decât să vă atrag atenția asupra anumitor trăsături și gesturi puternice și recurente care se regăsesc la toate aceste teorii „științifice“. Vreau să sugerez că aceste trăsături reflectă în mod direct condițiile lăsate în urmă de declinul religiei și de o adâncă nostalgie după absolut. Această nostalgie – atât de profundă în majoritatea dintre noi, cred – a fost direct provocată de declinul omului și al societății occidentale, precum și al străvechii și grandioasei arhitecturi a certitudinii religioase. Mai mult ca oricând, astăzi... tânjim după mituri, după o explicație totală: tânjim după o profeție garantată.
— GEORGE STEINER


GEORGE STEINER (n. 23 aprilie 1929, Paris – m. 3 februarie 2020, Cambridge), scriitor şi lingvist franco-anglo-american, cunoscut marelui public în special ca eseist, critic literar şi filozof. După o bursă Rhodes la colegiul Balliol, s-a alăturat, în 1952, echipei editoriale de la publicaţia The Economist. În 1956 a fost ales membru al Institutului de Studii Avansate Princeton. După ce a predat la catedrele universităţilor din Innsbruck, Cambridge şi Princeton, a ajuns, în 1974, profesor de engleză şi literatură comparată la Universitatea din Geneva, unde a rămas până în 1994, când s-a pensionat. De atunci, a susţinut numeroase conferinţe în toată lumea şi a predat la Oxford şi la Harvard. Universalismul său cultural i-a determinat pe unii să-l compare cu Stefan Zweig, Michel de Montaigne şi Erasmus din Rotterdam. A primit numeroase premii, printre care Guggenheim Fellowship şi Chevalier de la Légion d’Honneur. A fost distins, de asemenea, cu ordinul Commandeur dans l’ordre des Arts et des Lettres. A fost membru al Academiei Britanice, iar în 1999 a obţinut Premiul Truman Capote pentru întreaga activitate. În eseuri, a abordat subiecte din domeniile teoriei lingvistice, teoriei traducerii, filozofiei pedagogice, filozofiei politice etc.