In paginile Epistolei catre galateni, apostolul Pavel cauta sa-si readuca enoriasii pe linia cea dreapta a credintei. Amagiti de o teorie iudaizanta in care formula de mantuire nu mai era credinta, ci credinta+faptele, galatenii ajunsesera sa creada ca jertfa lui Hristos era insuficienta.
Pavel anatemizeaza o astfel de evanghelie si avertizeaza ca, prin savarsirea de fapte in vederea mantuirii, galatenii riscau sa ajunga din nou sub jugul unei robii necrutatoare.
In paginile epistolei regasim cel mai amplu material autobiografic al apostolului Pavel, cea mai ferma punere in contrast a Evangheliei lui Hristos cu alte evanghelii ale oamenilor si cea mai clara distinctie intre faptele legii si roada Duhului.
Galatenii raman mereu contemporani noua cata vreme suntem ispititi sa cautam faptele inaintea credintei, si nu ca rod al ei.