Cartea de fata este cea mai raspandita in lume dupa Biblie. Insusi acest fapt vorbeste despre insemnatatea cuprinsului ei. A fost scrisa acum cateva sute de ani de un crestin care a trait mai intai el insusi tot ce este asternut in ea.
De aceea, desi scrisa intr-un limbaj foarte bogat in imagini si figuri de stil, ea este totusi o carte inspirata din viata si pentru viata. Este vorba de ceea ce intampina, de obicei, cel ce se hotaraste sa traiasca o viata intreaga cu Cristos si primeste pe Domnul Isus ca pe Cel ce a murit in locul lui si a inviat pentru el.
Cartea nu este usor de inteles pentru cel ce este un crestin cu numele. Oricarui om care nu este nascut din nou ea i se pare un basm.
John Bunyan s-a nascut in anul 1628 la Elstow, un sat din Anglia. A primit o educatie modesta, rezervata copiilor din familiile sarace, si a avut parte de o copilarie zbuciumata, nimerind intr-un anturaj vicios care l-a marcat profund.
La varsta de 14 ani, in timpul razboiului civil dintre Carol I si Parlament, se inroleaza in armata. Un camarad care accepta sa stea de garda in locul sau, moare, impuscat in cap.
Unindu-si destinul cu acela al unei fete foarte sarace, casatoria n-a adus schimbari spectaculoase in viata lui. Insa "zestrea" sotiei sale includea si doua carti religioase a caror lectura a pus prima piatra in convertirea lui la crestinism. Dupa 3 ani de cautari, lupte si ezitari, gaseste mantuirea, pacea si bucuria in Domnul Isus Cristos.
In cursul celei de a doua detentii - care a durat 12 ani - datorate credintei sale si activitatii de propavaduire a Evangheliei, a scris el Calatoria crestinului, alegorie tradusa in peste 120 de limbi si raspandita in lumea intreaga.
Oamenii se adunau cu miile pentru a asculta predicile lui John Bunyan. John Owen, un renumit teolog de pe vremea aceea, mergea deseori sa-l asculte, intr-o zi, regele l-a intrebat pe Owen cum poate un om atat de instruit ca el sa se intereseze de predicile unui tinichigiu, la care Owen a raspuns:
- Maiestate, eu as da cu placere toata stiinta mea in schimbul darului de vorbire al acestui predicator.