Teza centrală a prezentului studiu este aceea că o nouă hermeneutică aplicată textelor Epistolelor Pastorale (EP) conduce la o înțelegere teologică, profundă, a acestora, în special în ce privește rolurile conducătoare ale Bisericii. Această nouă hermeneutică are ca reper modul în care autorul biblic definește natura Bisericii, deoarece din aceasta derivă atât configurarea rolurilor conducătoare ale Bisericii, cât și misiunea încredințată conducătorilor ecleziali. Pentru autorul EP, Biserica este Casa lui Dumnezeu – o comunitate în care Dumnezeu este prezent ca Autoritate supremă și care își desfășoară activitatea în spațiul public (1 Tim. 3:15; Tit 1:7; 2 Tim. 2:20-21). Biserica este condusă și administrată de lideri (episcop/prezbiteri însoțiți de diaconi) care, pentru a fi rânduiți în oficiile de conducere, trebuie să îndeplinească anumite criterii etice și pastoral-didactice (1 Tim. 3:1-13; Tit 1:6-9). Această perspectivă ecleziologică promovată de autorul biblic este influențată de contextul social și cultural al lumii greco-romane, dar ea este modelată în conformitate cu viziunea teologică a acestuia și cu misiunea comunității creștine – aceea de a păstra și transmite, nealterată, adevărata învățătură generațiilor viitoare.
Informatii conformitate produs