Cel ce ridica rusinea. Cum sa inlocuiesti temerile si lacrimile cu iertare, adevar si speranta

Nu indeajuns de buna...

Asa te vezi tu? Poate tinzi sa te desconsideri permanent sau faci eforturi mari incercand sa te ridici la inaltimea asteptarilor celorlalti. Poate esti sigura ca oamenii nu te vor placea daca vor afla cum esti in realitate. S-ar putea chiar sa te lupti cu o tulburare de alimentatie ori cu alte dependente sau poate ca ai suferit un abuz.

Marilyn Hontz cunoaste mult prea bine aceste sentimente. Desi a avut parte de multe succese, o serie de pierderi devastatoare pe care le-a suferit devreme in viata au facut-o sa se simta nesigura si inadecvata. In "Cel ce ridica rusinea", Marilyn ne povesteste cum a fost eliberata de rusine si cum si-a invins obiceiurile distructive care implicau amaraciune si negativism. Aceasta carte emotionanta, dar plina de forta, te va ajuta sa te eliberezi de rusinea nesanatoasa care iti blocheaza inaintarea si sa accepti adevarul lui Dumnezeu cu privire la tine insati.

MARILYN HONTZ este autoarea cartii "In asteptarea vocii lui Dumnezeu". Este o vorbitoare apreciata si a fost invitata la emisiunea de radio Focus on the Family. Marilyn slujeste in Central Wesleyan Church din Holland, Michigan, unde sotul ei, Paul, este pastor. Ea si Paul au cinci copii.

CUPRINS

Multumiri

Introducere: Semintele rusinii

Unu: Temeri si lacrimi

Doi: Iubita nebuneste

Trei: La revedere, dragostea mea

Patru: Neglijata

Cinci: Pierdere dupa pierdere

Sase: Celalalt Tata al meu

Sapte: Iertarea implica daruire

Opt: A ierta si a ierta din nou

Noua: Un amestec de lucruri bune si rele

Zece: Cum sa te dezveti de limbajul rusinii

Unsprezece: Eliberata

Scrisoarea de dragoste a Tatalui

Anexa A: Cum identifici o persoana care provoaca altora sentimente de rusine

Anexa B: Cum identifici o persoana care ii ajuta pe altii sa scape de rusine

Anexa C: Cum identifici o persoana care accepta sentimente de rusine

Anexa D: Conversatia interioara bazata pe rusine

Anexa E: Rusinea abuzului sexual: O epidemie ascunsa

Rugaciunea mea pentru tine

Cateva cuvinte pentru tine din partea lui Marilyn

Note

Introducere

Semintele rusinii

Rusinea este sentimentul dominant al lipsei de valoare care conduce la credinta falsa ca sunt ceea ce sunt, ca nu ma pot schimba, ca sunt fara speranta. -- Robert S. McGee, The Search for Significance

Un sentiment vag de stanjeneala nu-mi daduse pace toata vara. Mi se ceruse sa vorbesc la un eveniment de strangere de fonduri pentru un centru crestin de conferinte, dar chiar si dupa ce mi-am pregatit discursul, disconfortul a ramas. Comitetul spera ca discursul meu sa motiveze oamenii sa daruiasca financiar pentru campusul lor. Eu simteam aceasta tensiune, dar mai era ceva.

Nu doar ca eram nelinistita cu privire la discursul meu, dar imi era deja groaza de sentimentele pe care urma sa le am dupa ce voi fi vorbit. Stiam ca, de indata ce voi fi incheiat de vorbit, aveau sa ma bombardeze unele glasuri negative; nu din audienta; nu, mult mai rau -- declaratiile negative aveau sa vina chiar din interiorul meu. De ce am spus asta? Oh, de ce nu mi-am amintit sa spun aia? Sper ca bordul nu va fi dezamagit. Probabil ca nu s-a strans suma de bani dorita deoarece eu nu am fost destul de buna in a motiva audienta sa daruiasca. Eram prea familiara cu acest gen de ganduri dojenitoare. Ele staruiau multa vreme dupa incheierea evenimentului la care eram invitata sa vorbesc pana cand ma ingropam sub un morman de gunoi verbal de dezgust de sine. De fapt, aceasta conversatie critica interioara nu era nimic nou. Cand am inceput sa vorbesc unor grupuri, am incercat sa-mi explic fenomenul prin scaderea adrenalinei. Intr-o anumita masura era adevarat: adrenalina creste cand vorbesti in fata unei multimi de oameni. De asemenea, este adevarat ca scade puternic dupa aceea.

Totusi, am banuit ca si altceva era gresit si nu puteam sa identific ce anume. Stiam ca, chiar daca voi auzi doar aprecieri pozitive din audienta, durerea interioara nu va disparea. Din anumite motive, nu credeam ca voi reusi vreodata sa ma ridic la inaltimea asteptarilor audientei. Dar, de asemenea, ma intrebam daca voi reusi vreodata sa ma ridic la nivelul la care credeam eu ca ar trebui sa ma ridic.

Evenimentul a avut loc la Michigan intr-o zi insorita de august. Sala era plina pana la refuz de femei care stateau la mese rotunde, fiecare dintre ele inseninata de un aranjament floral. Numeroasele ferestre mari ofereau o imagine panoramica a apelor linistite ale Lacului Michigan. Un calm profund domina suprafata marelui lac. Era calmul dupa care tanjeam eu.

Mai multe prietene de-ale mele venisera cu masina de la distante mari pentru a ma auzi vorbind, dar nici macar prezenta lor sprijinitoare nu-mi calma nelinistea. Dupa ce ne-am asezat, chelnerii au pus pe mese salate frumos aranjate si cosuri de chifle calde. Mi-era foame, dar nu puteam manca. Atunci mi-am dat seama ca eram inconjurata de femei vesele si vorbarete care n-aveau nicio idee de nelinistea mea launtrica. In exterior paream increzatoare si foarte sigura. Asemenea lacului, la suprafata paream calma si linistita.

In timp ce femeile luau masa, ma uitam la ceas. Programul dura mai mult decat ma asteptam. Voi incepe sa vorbesc tarziu, m-am vaicarit mie insemi. Stiam ca doamna care statea langa mine era pregatita sa faca o calatorie spre Florida imediat ce imi terminam discursul -- imi spusese asta foarte clar. "Sotul meu ma asteapta deja in masina", ma informase ea. Simteam tensiunea si ma consideram foarte responsabila ca ea sa poata pleca la timp.

In cele din urma am fost prezentata si s-a mentionat ca voi vorbi despre "Cum sa inveti sa asculti de Dumnezeu pe tot parcursul zilei". In timp ce urcam pe podium m-am gandit: Ce ciudat! Vorbesc aici despre vocea lui Dumnezeu, totusi propriile mele ganduri par sa acopere vocea lui Dumnezeu dupa ce termin de vorbit la evenimente. Stiam ca, de indata ce voi termina, voi auzi in interiorul meu acest gen de lucruri: Marilyn, ai uitat sa mentionezi o anumita ilustratie. Sau: De ce ai vorbit audientei despre lucrul acela?

Chiar si in timp ce vorbeam, continuam sa-mi aduc aminte ca un barbat isi astepta sotia sa iasa de la pranzul oficial pentru a pleca spre Florida. Ai face bine sa te grabesti, Marilyn! Nu vrei sa faci pe cineva sa astepte! Nu crea probleme oamenilor! In cele din urma mi-am incheiat discursul si am observat ca depasisem cu doar cateva minute limita de timp. Bine, m-am gandit eu, acum acea femeie poate pleca la masina pentru a se indrepta spre Florida.

In timp ce coboram de pe podium si ma indreptam spre locul meu sa ma asez, pe neasteptate femeile au inceput sa ma aplaude. Prezentatoarea a apucat rapid microfonul: "Iti multumim, Marilyn pentru ceea ce ne-ai impartasit azi; ne-ai prezentat cateva lucruri la care sa ne gandim. Ideile tale au fost foarte semnificative." M-am ridicat din nou sa vorbesc cu femeile care s-au asezat langa masa mea ca sa stea de vorba cu mine. Una dupa alta, femeile mi-au apreciat prezentarea. Am fost putin coplesita, deoarece nu ma simteam vrednica de complimentele lor.

Totusi, s-a intamplat ceva, un eveniment care avea sa-mi schimbe pentru totdeauna directia vietii si modul in care ma vedeam pe mine insami. Ultima femeie din rand mi-a spus: "Iti multumesc pentru invatatura pe care ne-ai dat-o azi. A fost cea mai buna prezentare despre ascultarea vocii lui Dumnezeu pe care am auzit-o, si am auzit mai multe mesaje pe acest subiect."

Nu am stiut ce sa-i spun. Stiam ca trebuia sa-i multumesc, dar mi se parea prea arogant sa-i spun doar atat. Asa ca, uitandu-ma in jos, am spus: "Multumesc!" si apoi am adaugat: "N-a fost mare lucru." In acel moment, femeia mi-a apucat cu tandrete mana. Atingerea ei m-a facut sa-mi ridic privirea si sa ma uit in ochii ei albastri.

"Ai auzit ce ti-am spus?"

"Da", am raspuns eu mai degraba cu sfiala.

"Ei bine", a continuat ea, "cand fac complimente, vorbesc serios. Marilyn, stii ce imi dezvaluie raspunsul tau?" Am dat din cap negativ in timp ce asteptam sa continue.

"Raspunsul tau imi spune ca traiesti cu o perspectiva asupra vietii bazata pe rusine."

Rusine. Nu-mi amintesc altceva din cuvintele ei sau din cele ale altcuiva din acea dupa-amiaza. Cuvantul rusine mi-a ramas in gat ca o pastila de vitamina care s-a blocat din lipsa apei.

Rusine. M-am gandit la acel cuvant in timpul calatoriei de o ora spre casa.

Rusine. Era adevarat? Aveam o perspectiva asupra vietii bazata pe rusine?

Conducand spre casa de la acel pranz festiv am incercat sa sesizez diferenta intre vinovatie si rusine. Vinovatia, asa cum o intelegeam eu, insemna: "Am facut ceva rau si ma simt ingrozitor." Stiam ca nu facusem nimic rau la acel eveniment, si totusi ma simteam ingrozitor.

Apoi mi-am cercetat in profunzime sufletul, intrebandu-L pe Dumnezeu daca rusinea exista in viata mea din cauza unei brese intre mine si El. Dumnezeule, exista ceva ce trebuie sa rezolv cu Tine? Am gresit cu ceva? Nu mi-a venit nimic in minte. Tacere.

Hei, dar rusinea nu poate fi un lucru bun? m-am intrebat eu. Daca este folosita corect, oare rusinea nu poate scoate la iveala ceva ce trebuie corectat? Poate ca era in regula sa am aceasta "perspectiva asupra vietii bazata pe rusine", indiferent ce ar fi insemnat ea.

***

In acel moment nu intelegeam diferenta intre vinovatie si rusine. Auzisem adesea oameni care foloseau cele doua cuvinte de parca ar fi interschimbabile. Vinovatia te acuza pentru ceea ce ai facut; rusinea, pe de alta parte, iti atinge esenta fiintei tale -- cine esti tu. Vinovatia spune: "Ai facut o greseala." Rusinea spune: "Tu esti greseala." Nu ma deranja vreun lucru anume pe care-l facusem la acel pranz festiv (vinovatie). Ma luptam cu propriile mele ganduri: Nu sunt o vorbitoare buna; nu sunt potrivita (rusine). Vinovatia sanatoasa are atasat un element al sperantei -- a fost scoasa la iveala o eroare, totusi ai speranta ca va avea loc o schimbare pozitiva dupa ce te vei ocupa de greseala ta. Adesea rusinea te lasa neajutorat -- la urma urmei, iti spune ca ceva din insasi esenta fiintei tale este deficient.

La fel cum n-am inteles diferenta intre vinovatie si rusine, n-am inteles nici ca rusinea are doua forme. Prima, rusinea sanatoasa, te indeamna sa te corectezi -- sau sa previi comportamentul pacatos. Rusinea buna iti arata ca nu esti perfect si ca nu esti Dumnezeu. Rusinea sanatoasa iti aminteste ca ai limite si ca vei face greseli. Ea poate actiona ca beculetul de avertizare de pe bordul masinii tale care iti spune ca trebuie sa duci masina la verificare. Te poate preveni ca ceva nu este in regula sub capota. Asa ca te opresti. Acorzi atentie avertizarii, te ocupi de problema si mergi mai departe.

De exemplu, pe cand aveam sase ani, am inceput sa iau lectii de acordeon. Nu peste multa vreme, profesorul meu mi-a explicat ca va trebui sa cant piesa "Drink to Me Only with Thine Eyes" din memorie la primul meu recital. Din anumite motive (probabil din cauza titlului cantecului), am tot amanat si nu am reusit sa memorez piesa pana la vremea recitalului. Nu e de mirare ca atunci cand m-am ridicat sa cant, am facut o multime de greseli. Am cantat aceeasi masura iar si iar pana cand, in cele din urma, m-am oprit. A fost o tacere de mormant. Am fost foarte stanjenita. Stiam ca ar fi trebuit sa memorez piesa, dar nu am facut-o. Din fericire, nici parintii mei, nici profesorul nu m-au mustrat aspru dupa recital. De fapt, profesorul chiar mi-a dat un mic premiu in acea seara! Totusi rusinea buna pe care am simtit-o m-a motivat sa ma asigur ca voi depune eforturi mai mari pentru urmatorul recital.

Desi ilustratia mea cu privire la rusinea buna este un exemplu stupid din copilarie, ma ingrijoreaza lipsa de rusine sanatoasa din cultura noastra. Numarul de bebelusi nascuti in afara casatoriei, relatiile extraconjugale si cazurile de inselaciune -- fie in ce priveste taxele, fie in sala de clasa -- toate acestea sunt in crestere. Din nefericire, cultura noastra are o toleranta tot mai mare fata de aceste practici. Cu mii de ani in urma, profetul Ieremia a facut un comentariu trist asupra culturii din vremea sa: "Sunt dati de rusine... si totusi nu rosesc, si nu stiu de rusine" (Ieremia 6:15). Ne pierdem capacitatea de a ne rusina. Rusinea sanatoasa ar trebui sa ne conduca spre pocainta si restaurare, vindecare si iertare. Asadar, rusinea buna isi are locul ei.

Totusi, in aceasta carte vorbesc despre un alt tip de rusine. Este o forma nesanatoasa si distructiva, pe care autorul John Bradshaw o numeste toxica: "Rusinea toxica iti da sentimentul lipsei de valoare, sentimentul esecului si al faptului ca nu esti corespunzator ca fiinta umana."

Urmarile rusinii toxice sunt serioase si de durata. "Oamenii afectati de ea se judeca pe ei insisi, in loc sa-si judece actiunile. Daca fac o greseala sau fac ceva rau, se judeca mai degraba ca persoane rele, in loc sa-si considere actiunile ca imperfecte. Ei traiesc in teroarea expunerii subite -- crezand ca altii ii vad asa cum se vad ei insisi."

Acestea erau sentimentele vagi de chin launtric, pe care le experimentam nu doar de fiecare data cand vorbeam in public, dar si in alte situatii. Din nefericire, rusinea toxica persista si, in cele din urma, devine parte a ceea ce esti si a ceea ce faci si nu faci. Ea te paralizeaza asa incat nu crezi ca poti merge mai departe.

***

In acea zi, cand m-am intors de la pranzul festiv, am alergat la etaj in linistea dormitorului meu si am cazut cu fata la pamant inaintea Domnului. "Doamne, Te rog, arata-mi daca exista rusine in viata mea." Imediat, a iesit la suprafata o amintire dureroasa -- una pe care n-o impartasisem cu nimeni altcineva decat, in parte, cu sotul meu. O amintire neplacuta de cand aveam cinci ani; o amintire pe care o ingropasem, dar n-o putusem uita. Era un secret pe care il ascunsesem cu grija in spatele unei usi grele in inima mea ani de zile. Inca apasam usa cu toata puterea mea pentru a o tine inchisa.