O carte voluminoasa, de aproape 900 de pagini, care prezinta o serie de mesaje din Evanghelia dupa Ioan capitolul 4. S-ar putea ca numarul de pagini sa ii sperie pe unii, dar Apa vie despre care vorbeste autorul, si despre care spunea Domnul Isus Hristos in intalnirea cu femeia din Samaria, ii va face pe cei insetati sa-si doreasca s-o aiba in biblioteca. Sa ne rugam ca si aceasta carte, prin Duhul Sfant, sa aduca cuvinte la vreme potrivita pentru multi.
Cuprins
1. Posibilitatile vietii crestine
2. Abordarea Domnului nostru si prejudecatile noastre
3. Insensibilitatea spirituala si tacticile de evitare
4. Idei gresite cu privire la inchinare si la Dumnezeu
5. Adevaratii inchinatori
6. In Duh si in adevar
7. Rugaciunea in Duhul
8. Caracteristicile rugaciunii prin Duhul
9. Cine este El?
10. Nevoia noastra dupa mantuire
11. Cea mai mare taina dintre toate
12. "Eu sunt Acela"
13. Darul lui Dumnezeu
14. Crestinism sau religie?
15. Putere
16. Minte, inima si vointa
17. "Viata lui Dumnezeu in sufletul omului"
18. "In veac nu-i va fi sete"
19. Satisfactie deplina pentru intelect
20. Autoritatea Bibliei
21. Suficienta Bibliei
22. Un scop pentru viata si moarte
23. Raspunsul dat constiintei
24. Moartea e infranta
25. Calauzire
26. Lucrurile tainice ale lui Dumnezeu
27. Nevoia dupa satisfactie emotionala
28. Miscat de adevar
29. Siguranta plina de bucurie
30. Venirea Duhului Sfant
31. Roada Duhului
32. Scopul Scripturilor
33. Testul suprem
34. "Privind la Isus"
35. "Iubiti cu o dragoste vesnica"
36. Tanjirea inimii, a mintii si a vointei
37. In necazuri si incercari
38. Totul in Hristos Isus
39. Lucrarea lui Hristos
40. Convingerea de pacat
41. Primul pas esential
42. Ce inseamna convingerea de pacat?
43. Mantuire si sfintire
44. Un mesaj pentru Duminica comemorarii
45. Captivati de El
46. O partasie vie
47. Bucurie dincolo de cuvinte
48. Experimentarea prezentei Domnului
49. Descoperind prezenta Domnului
50. "Nu cumva este acesta Hristosul?"
51. Intrand intr-un an nou
52. Martorul
53. Bucuria in Hristos
54. Nevoia si cura
55. Preeminenta lui Hristos – spunand altora
56. Mai mult decat biruitori
Fragmente sugestive
In biserica de azi tendinta este sa privim tot timpul la lume si sa vedem tragedia lumii. Lucrul acesta este, desigur, potrivit; biserica trebuie sa fie evanghelistica. Dar se pune intrebarea: in ce mod trebuie sa fie biserica evanghelistica? Eu doresc sa afirm ca Noul Testament insusi ne spune, si ne-o spune si Istoria Bisericii, ca Biserica are cel mai mare succes atunci cand ea insasi este ceea ce ar trebui sa fie. De ce masele de oameni se afla in afara bisericii? Nu ezit sa afirm ca motivul este ca ei nu reusesc sa vada in noi nimic care sa-i atraga, nimic care sa creeze in ei dorinta de a primi ceea ce avem noi, sau nimic care sa-i mustre si sa-i condamne pentru modul in care traiesc.
Nu ingadui diavolului sa te convinga ca posezi tot ce poti primi, cu atat mai putin ca ai primit atunci cand ai fost convertit tot ceea ce se poate primi. Aceasta a fost o invatatura populara chiar si printre evanghelici. Primesti totul la convertire, se spune, si nimic mai mult, niciodata. O, sa nu credeti aceasta; nu e adevarat. Nu e adevarat in lumina invataturii Scripturii, nu e adevarat in lumina experientei sfintilor din toate veacurile. Exista intotdeauna aceasta posibilitate slavita de a te intalni cu El intr-un mod nou si dinamic.
E o mare tragedie faptul ca, desi aceasta oferta se gaseste aici inaintea noastra, desi toate acestea ne sunt oferite de Domnul nostru, asa cum le-a oferit femeii din Samaria, totusi, atat de multi dintre noi sunt impovarati, necajiti, nefericiti, constienti de falimentul lor si fara consolare. Ce tragedie e ca oamenii care trebuiau sa traiasca asemenea unor printi traiesc ca niste saraci, ca cei care trebuiau sa primeasca bogatiile nepatrunse ale lui Hristos (Efes. 3:8) traiesc, de fapt, in lipsuri. Prieteni, lucrul acesta nu trebuie sa se intample, si lucrul acesta e important nu numai din punctul de vedere al propriei noastre fericiri si bunastari ca si crestini, ci, mai mult, in raport cu starea lumii de afara. Oamenii sunt nefericiti, ei nu stiu ce sa faca sau incotro s-o apuce, iar noi pretindem ca suntem crestini. Ei se uita la noi si spun: Ne pot ajuta oare oamenii acestia? Dar daca vad ca reactionam la fel ca ei, ca nu avem parte de mangaiere si de consolare, ca nu avem nimic care sa ne diferentieze si nimic care sa ne inalte deasupra circumstantelor, ei nu ne vor asculta. Ei vor spune: Oamenii acestia doar vorbesc; nu e nimic real in ei, asa ca nu vor fi interesati.
Multi crestini sunt si acum exact asa cum erau in urma cu cincizeci de ani, si ei privesc intotdeauna inapoi. Aceasta este o atitudine teribila si reprezinta un obstacol in primirea acestei plinatati despre care citim aici.
Pentru mine cea mai importanta nevoie a momentului nu este evanghelizarea, ci trezirea bisericii, deoarece o biserica trezita evanghelizeaza in cel mai eficient mod. Aceasta a fost metoda lui Dumnezeu de evanghelizare de-a lungul secolelor. El intotdeauna a inceput o lucrare in viata poporului Sau. Oameni formalisti, fara viata, au fost dintr-odata transfigurati si transformati, umpluti de viata, si in clipa in care lumea a vazut lucrul acesta, a venit cu multimile la biserica sa asculte mesajul. Dintr-un motiv sau altul, noi, crestinii moderni, parem sa fi uitat acest lucru. De aceea repet ca cel mai urgent lucru pentru noi este sa ne asiguram ca suntem acei oameni care corespund acestei descrieri, care manifestam in vietile noastre de zi cu zi ce inseamna a fi crestini.
Exista atat de multa religie, atat de multa forma, atatea servicii divine, atat de multe intalniri, dar cata inchinare exista oare, cat contact adevarat cu Dumnezeul cel viu?