Prima ta clipa dupa moarte. Un preambul al destinatiei tale finale

Erwin W. Lutzer
16,00 Lei   14,40 Lei
Un preambul al destinatiei tale finale. „La un minut după moarte voi fi sau foarte fericit, sau foarte îngrozit. Şi va fi prea târziu ca să schimbăm ruta.”
La comanda

Durata de livrare: 7 zile

Limita stoc
- +
Adauga in cos
Cod Produs: 20481 Ai nevoie de ajutor? 0749105923
  • Descriere
  • Caracteristici
  • Review-uri (0)
„La un minut după moarte voi fi sau foarte fericit, sau foarte îngrozit. Şi va fi prea târziu ca să schimbăm ruta.”

Potrivit pastorului si autorului Erwin Lutzer, „în timp ce rudele si prietenii îti planuiesc ceremonia de înmormântare, hotarandu-se asupra sicriului, a locului de înmormântare, a celor care te vor purta spre acel loc, tu vei fi mai viu decât ai fost vreodata. Fie vei vedea pe Dumnezeu pe tronul Sau înconjurat de îngeri si de cei rãscumparati, fie vei simti apasarea inimaginabila a vinei si a abandonarii. Nu exista nici o alta destinatie de mijloc între cele douã extreme: ori numai bucurie, ori numai amaraciune.“

Lutzer ne ofera o sinteza inteligenta a unei imagini din viata de dupa viata, descrisa de Isus, cu precizia si logica unui avocat ce-si argumenteaza cazul si cu sensibilitatea inimii unui pastor fata de enoriasii sai. El ofera raspunsuri la cateva intrebari precum:
·             Este moartea ceva de speriat?
·             Cum va fi cerul?
·             Vor merge toti oamenii in cer, indiferent de calea pe care au ales-o?
·             Este iadul real? Si daca este, ce fel de Dumnezeu ar trimite oamenii acolo?

In final, Lutzer descrie cerul atat de imbietor si iadul atat de ingrozitor, incat sa nu-ti gasesti linistea pana vei fi sigur unde vei fi in prima ta clipa dupa moarte.

Erwin W. Lutzer (absolvent al Colegiului Biblic din Winnipeg, masterat in teologie la Seminarul Teologic din Dallas, masterat in stiinte umaniste la Universitatea din Loyola si doctor in drept la Scoala de Drept Simon Greenleaf) este pastor senior al Bisericii Moody din Chicago, precum si un bine-cunoscut vorbitor la radio si la conferinte. A scris numeroase carti printre care Failure:The Black Door to Success [Esecul: usa din spate a succesului], The serpent of Paradise [Sarpele din Paradis], Matters of Life and Death [Chestiuni de viata si de moarte], Christ Among Other Gods [Cristos intre alti dumnezei] si cele traduse in limba romana: Rasplatirea ta eterna, Prima ta clipa dupa moarte, Cum poti fi sigur ca-ti vei petrece vesnicia cu Dumnezeu. El si sotia lui au trei copii.




Fragment din carte



EXPERIENŢE DE MOARTE CLINICĂ

Unii oameni pretind că au murit şi s-au reîntors în trupurile lor pentru a ne da informaţii despre viaţa de dincolo.

În 1976, Raymond Moody, în cartea Life After Life, a înregistrat interviurile multor oameni care s-au aflat în preajma morţii, dar au fost resuscitaţi. Relatările lor, în mare parte, aveau elemente comune: pacientul auzea cum medicii declarau decesul, apoi ieşea din trup şi îi putea vedea pe aceştia concentraţi asupra cadavrului său. În această stare, îşi întâlnea rudele şi prietenii care muriseră înaintea lui, apoi se întâlnea cu ,,o fiinţă de lumină”. Dacă i se spunea că trebuie să se reîntoarcă în trup, o făcea cu multă reţinere, pentru că experienţa dragostei şi a păcii de pe acel tărâm îl copleşise.

Melvin Morse, în Closer to the Light, repovesteşte despre copiii care au avut experienţe de moarte clinică. Din nou, povestirile lor sunt izbitor de asemănătoare şi, în toate exemplele, au o valoare pozitivă. Tipică este relatarea unui băiat de 16 ani, care a fost dus la spital cu o gravă problemă de rinichi. În timp ce se afla în camera de aşteptare, a căzut din scaunul în care fusese pus. Una dintre asistente i-a luat pulsul, dar acesta încetase. Din fericire, a fost resuscitat. Mai târziu a relatat următoarea povestire supranaturală:

Am ajuns la un moment dat într-un tunel unde au început să strălucească lumini pretutindeni în jurul meu. Ele îmi dădeau siguranţa că mă aflam undeva într-un tunel şi, din felul în care treceam pe lângă ele, mi-am dat seama că goneam cu sute de kilometri pe oră.

Exact în acelaşi timp mi-am dat seama că cineva era cu mine. Era foarte înalt şi purta o haină lungă, albă, legată cu o curea simplă la mijloc. Părul îi era de aur şi, deşi nu spunea nimic, nu-mi era frică pentru că puteam simţi pacea şi dragostea care radiau din el.

Nu, nu era Cristos, dar am ştiut că fusese trimis de El. Poate că era unul din îngerii Săi, ori altcineva trimis să mă ridice la Cer.

Mai recent, Betty Eadie, în Embraced by the Light, ne redă fantastica ei vizită pe „lumea cealaltă”. Ea pretinde că L-a văzut pe Cristos şi chiar I-a dedicat cartea scrisă de ea: „Luminii, Domnului şi Mântuitorului Isus Cristos, Căruia Îi datorez tot ce am. El este «toiagul» de care mă sprijin, fără El aş aluneca negreşit.” Totuşi, este evident că Cristosul despre care vorbeşte ea nu este Cristosul Noului Testament.

Isus al lui Eadie este o fiinţă de lumină, binevoitoare, care o înconjura din toate părţile, aşa încât nu putea spune unde începea şi unde se termina „lumina” ei. Isus, ne spune ea, este separat de Tatăl şi nu ar face nimic să o ofenseze. Nu avea motiv să-şi regrete trecutul, căci noi, ca oameni, nu suntem creaturi păcătoase, pentru că fiinţele spirituale umane au fost prezente cu Tatăl la creaţie. Din fericire, lumea nu este plină de tragedie aşa cum spunem noi şi, în prezenţa lui Cristos, Eadie încheie: „Am ştiut că sunt vrednică să-L îmbrăţişez.”?

Ce dovedesc aceste experienţe? Se pare că ele confirmă faptul că la moarte sufletul se desparte de trup. Câţiva pacienţi au privit în urma lor şi i-au văzut pe doctori mişcându-se în jurul trupului lor, dar puteau vedea ceea ce se întâmplă în alte locuri din spital. Acest lucru e posibil doar dacă sufletul a părăsit trupul şi vede pământul dintr-o perspectivă diferită.

Avem însă motive să credem că o persoană Îl poate vedea pe Domnul Isus în zona crepusculară dintre viaţă şi moarte. Înainte ca Ştefan să fie ucis cu pietre, Dumnezeu i-a îngăduit să guste o bucăţică de Cer. Ştefan a spus: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7:56). Această experienţă a fost unică prin faptul că s-a petrecut înainte ca Ştefan să moară, nu în momentul morţii. Iată încurajarea ce a primit-o el că Cerul aştepta să îl primească!

Apostolul Pavel a avut o experienţă similară, deşi unii cred că, de fapt, el murise când a fost răpit în Rai, unde a auzit „cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească”(2 Corinteni 12:4).

Din moment ce el a spus că acestea se petrecuseră cu 14 ani înainte de a scrie aceste cuvinte bisericii din Corint, există câteva dovezi că evenimentul a coincis cu experienţa trăită la Listra, unde a fost lovit cu pietre şi târât afară din cetate, crezându-se că a murit (Fapte 14:19-20). Dacă ar fi murit şi apoi ar fi înviat, această relatare ar putea fi clasificată ca o experienţă de moarte clinică, sau poate ca o întoarcere din morţi. 
 
Dacă Ştefan L-a văzut pe Domnul nostru înainte de a muri, dacă Pavel a fost răpit în Cer, este posibil ca şi ceilalţi credincioşi să aibă o astfel de viziune. Relatările care spun despre întâlnirea cu Domnul Isus, sau întâlnirea cu rudele plecate de mult au vali¬ditate. Nu ar trebui să ne aşteptăm la astfel de experienţe, dar ele s-ar putea ivi.


Problema este că, desigur, nu-i putem crede pe oamenii care ne spun ce au trăit dincolo de cortină, fără să-i supunem la un test. Moartea clinică poate sau nu să reflecte adevărul despre viaţa veşnică. Asemenea experienţe trebuie analizate cu atenţie şi confruntate cu imaginea biblică a lumii de apoi. Ceea ce oamenii credeau înainte de moartea clinică este esenţial în evaluarea celor experimentate.

Nu uitaţi – acest lucru este important – Satana va încerca să copieze aceleaşi experienţe pozitive şi pentru necredincioşi. Marele Înşelător vrea să ne facă să credem că relaţia cu Domnul Isus nu are de-a face cu fericirea şi frumuseţea care ne aşteaptă pe toţi. Dacă este adevărat că îngerii îi aşteaptă pe cei ce au fost făcuţi neprihăniţi de Isus Cristos, este de asemenea adevărat că duhurile demonice îi aşteaptă să păşească în veşnicie pe toţi cei fără iertarea şi acceptarea lui Dumnezeu.

Ştim că unele experienţe de moarte clinică sunt demonice, deşi par pozitive, deoarece intră în conflict deschis cu învăţătura Bibliei. În primul rând, unii ca Betty Eadie, ne spun că Acel Isus pe care L-au întâlnit ei i-a asigurat că vor primi un călduros bun venit în veşnicie. În al doilea rând, ni se spune că nu există judecată, nici o analiză riguroasă a vieţii noastre. Unii oameni menţionează explicit că acea „fiinţă de Lumină” pe care au întâlnit-o îi întâmpină pe toţi cu o dragoste necondiţionată.

O femeie a povestit că atunci când a trecut graniţa dintre viaţă şi moarte s-a întâlnit cu Isus Cristos, care a invitat-o la plimbare. El i-a explicat că toate religiile lumii sunt căi către aceeaşi destinaţie. Iată calea budistă, cea hindusă, cea islamică şi desigur, cea creştină. Dar, asemenea spiţelor dintr-o roată toate drumurile converg spre acelaşi punct: Raiul. Aceasta a fost cea mai credibilă minciună a lui Satan din toate timpurile.

În ceea ce priveşte relatarea despre vederea luminii, ar trebui să ne amintim că de vreme ce Dumnezeu este lumină, este de înţeles de ce Satana se preface în înger de lumină. Are şi el sursa lui de lumină. Nu se poate spune în cuvinte omeneşti cât de mult doreşte el să se prefacă în lumină. (2 Corinteni 11:14). Există suflete uşor de înşelat care presupun că o astfel de fiinţă care radiază lumină este bună şi îngăduitoare; mai ales într-o vreme când se poartă religia „simte-te bine”. Aceşti oameni cred că acea fiinţă nu poate fi decât Cristos.


Deşi unele experienţe de moarte clinică sunt pozitive, trebuie să spun că unele cercetări indică aspecte întunecate şi negative. În cărţile The Edge of Death, de J. Swiharf şi Beyond Death`s Door a lui Maurice Rawlings există unele relatări terifiante despre viaţa de după moarte. Unii au văzut un lac de foc sau o întunecime abisală, persoane în chinuri aşteptându-şi judecata. Aceste experienţe întunecate, spun scriitorii, se şterg din memorie după o scurtă perioadă de timp.

Cum am putea sublinia mai bine înşelăciunea perpetuată de „religia celor resuscitaţi”, care povestesc numai despre ideea utopică potrivit căreia moartea conduce pe toţi oamenii la un nivel mai înalt de conştienţă, indiferent de religie sau concepţii? Să ne amintim că toate aceste relatări de moarte clinică nu sunt de fapt experienţe ale morţii biologice ireversibile. Chiar dacă experienţa este negativă sau pozitivă, avem nevoie de o autoritate mai demnă de încredere.

Personal, mă interesează cu mult mai mult ce voi experimenta după moarte, decât în preajma ei. Nu trecerea, ci destinaţia contează cu adevărat. Astfel, pentru a afla ce există dincolo, trebuie să găsim o hartă mult mai credibilă, o autoritate mai înaltă decât a acelor oameni aflaţi în pragul trecerii spre veşnicie.

Mai bine am face să ascultăm de cineva care a fost realmente mort, nu de cineva care a fost aproape mort. Domnul Isus, după cum vom vedea, este singurul calificat să ne spună la ce ne putem aştepta de cealaltă parte. El a fost mort-atât de mort încât trupul Său a fost rece şi a fost pus într-un mormânt. După trei zile a fost ridicat dintre cei morţi cu un trup de slavă. Avem acum pe Cineva demn de toată încrederea. Domnul Isus cel înviat i-a spus lui Ioan: 

„Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort şi iată, sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţilor şi ale Locuinţei morţilor” (Apocalipsa 1:17-18). 
Dacă dorim informaţii demne de încredere, nu le vom căuta trăgând cu ochiul dincolo de cortină. Numai Dumnezeu ştie ce se află acolo. Şi, de aceea, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să vedem ce are Biblia de spus despre acest subiect.


Vom începe cu Vechiul Testament, unde avem primele descoperiri despre acest loc. Lucrul acesta ne va pregăti pentru o descoperire mai clară în Noul Testament. Deşi nu avem nici un drept să dăm singuri cortina la o parte şi să spunem ce am aflat, putem accepta cu gratitudine tot ceea ce ne-a arătat Dumnezeu în Cuvântul Său.

Ceea ce urmează în capitolele acestei cărţi este revelaţia Sa, şi nu observaţiile noastre. Domnul dă cortina la o parte, ca noi să putem şti ce se află dincolo.

Haideţi să pornim împreună!

Editura: Casa Cărţii

Numar de pagini: 158

ISBN: 973-87437-9-6

Dimensiune coperta: 20,5 x 13,5 cm

Tip coperta: brosata

An aparitie: 2006

Traducere: Silvia Mihaela Georgescu

Scrie un review


Suport clienti L-V: 9:00-18:30 I S: 10:00-14:00 I D: Inchis

0749105923 office@gramma.ro
close

A fost adaugat cu succes in cosul tau de cumparaturi!

Vezi cosul Trimite comanda
close

Comparare

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

close

A fost adaugat in wishlist!